NESTATORNICIE s. f. Lipsă de statornicie; inconstanță. – Pref. ne- + statornicie.

nestatornicie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: ne- + statornicie] Lipsă de statornicie Si: inconstanță.

NESTATORNICIE s. f. Lipsă de statornicie; inconstanță. – Ne- + statornicie.

nestatornicie f. 1. lipsă de statornicie: nestatornicia norocului; 2. ușurință de a-și schimba părerea, purtarea.

nestatornicíe f. Lipsă de statornicie, inconstanță, instabilitate: nestatornicia caracteruluĭ, a soarteĭ.

nestatornicie (desp. nes-ta-/ne-sta-) s. f., art. nestatornicia, g.-d. nestatornicii, art. nestatorniciei

!nestatornicie (nes-ta-/ne-sta-) s. f., art. nestatornicia, g.-d. nestatornicii, art. nestatorniciei

nestatornicie s. f. (sil. mf. -sta-), art. nestatornicia, g.-d. nestatornicii, art. nestatorniciei

NESTATORNICIE s. 1. v. instabilitate. 2. instabilitate, nestabilitate, variabilitate. (~ vremii.) 3. v. inconsecvență.

NESTATORNICIE s. 1. instabilitate, mobilitate. (~ unor dune.) 2. instabilitate, nestabilitate, variabilitate. (~ vremii.) 3. inconsecvență, inconstanță, instabilitate, neconsecvență, neconstanță, nestabilitate, (livr.) labilitate, (înv.) neconsecință, nestare. (~ unei persoane.)