NEGUSTORIME s. f. (Cu sens colectiv) Mulțime de negustori (2); tagma, breasla negustorilor. Alte mese erau puse pentru boierime, pentru negustorime. ispirescu, l. 39, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. De astă dată negustorimea moldovenească lua parte... la manifestațiile vieții politice. n. a. bogdan, c. m. 144. Oborul e negustorimea și meseriașii care-și au averile și muncesc la rostul lor. v. rom. decembrie 1954, 55. Vechea boierime și chiar negustorimea cea mare umbla îmbrăcată la fel și iarna și vara. camil petrescu, o. ii, 97, cf. 94. – Și: (învechit) negoțătorime s. f. lm, barcianu. – Negustor + suf. -ime.

negustorime sf [At: ISPIRESCU, L. 39 / V: (înv) ~goțăto~ / Pl: ~mi / E: negustor+ -ime] (Csc) 1 Mulțime de negustori (2) Si: (înv) neguțătorie (1). 2 Breaslă a negustorilor (2) Si: (înv) neguțătorie (2).

NEGUSTORIME sf. ⚚ col. NEGUSTOR. Clasa negustorilor: alte mese erau puse pentru boierime, pentru ~ și pentru prostime (ISP.); azi ~a se ridică în locul aristocrației (VLAH.).

NEGUSTORIME s. f. Tagma, breasla negustorilor. Alte mese erau puse... pentru negustorime. ISPIRESCU, L. 39.

NEGUSTORIME f. (colectiv de la negustor) 1) Totalitate a negustorilor (dintr-o țară sau dintr-o localitate); tagma negustorilor. 2) Mulțime de negustori. /negustor + suf. ~ime

negustorime f. clasa negustorilor.

negustoríme f. Clasa negustorilor.

negoțătorime^[1] sf vz negustorime modificată

negustorime s. f., g.-d. art. negustorimii

negustorime s. f., g.-d. art. negustorimii

negustorime s. f., g.-d. art. negustorimii