NEGUSTORIME s. f. (Cu sens colectiv) Mulțime de negustori (2); tagma, breasla negustorilor. Alte mese erau puse pentru boierime, pentru negustorime. ispirescu, l. 39, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. De astă dată negustorimea moldovenească lua parte... la manifestațiile vieții politice. n. a. bogdan, c. m. 144. Oborul e negustorimea și meseriașii care-și au averile și muncesc la rostul lor. v. rom. decembrie 1954, 55. Vechea boierime și chiar negustorimea cea mare umbla îmbrăcată la fel și iarna și vara. camil petrescu, o. ii, 97, cf. 94. – Și: (învechit) negoțătorime s. f. lm, barcianu. – Negustor + suf. -ime.