MINERALOGIE s. f. Știință care se ocupă cu studiul complex al mineralelor. – Din germ. Mineralogie, rus. mineraloghiĭa, fr. minéralogie.^[1] corectat(ă)

mineralogie sf [At: AR (1829) 19718 / V: (înv) ~ghie / E: ger Mineralogie, rs минералогия, fr minéralogie] Disciplină geologică fundamentală care studiază structura, caracterele morfologice, fizice și chimice ale mineralelor și asociațiilor lor naturale, ca și modul lor de formare.

MINERALOGIE s. f. Disciplină geologică fundamentală care se ocupă cu studierea structurii, caracterelor morfologice, fizice și chimice ale mineralelor, precum și cu modul de formare a acestora și a asociațiilor lor naturale. – Din germ. Mineralogie, rus. mineraloghiĭa, fr. minéralogie.

MINERALOGIE s. f. Știință care are ca obiect studierea formării, a structurii și a proprietăților mineralelor, precum și a posibilităților de folosire a acestora.

MINERALOGIE s.f. Știință care studiază structura, compoziția și proprietățile fizice și chimice ale mineralelor. [Gen. -iei. / cf. fr. minéralogie, germ. Mineralogie].

MINERALOGIE s. f. știință care studiază mineralele ce intră în constituția globului terestru. (< fr. minéralogie, germ. Mineralogie)

MINERALOGIE f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul mineralelor. /<germ. Mineralogie, rus. mineraloghiia, fr. minéralogie

mineralogie f. partea istoriei naturale care tratează despre minerale.

*mineralogíe f. (îld. mineralo-logie, d. mineral și -logie). Acea parte a științelor naturale care se ocupă de mineralogie: Haüy fu unu din creatoriĭ mineralogiiĭ.

mineraloghie sf vz mineralogie

mineralogie s. f., art. mineralogia, g.-d. mineralogii, art. mineralogiei

mineralogie s. f., art. mineralogia, g.-d. mineralogii, art. mineralogiei

mineralogie s. f., art. mineralogia, g.-d. mineralogii, art. mineralogiei

MINERALOGIE s. f. Disciplină geologică fundamentală, care se ocupă cu studierea structurii, caracterelor morfologice, fizice și chimice ale mineralelor, precum și cu modul de formare a lor și a asociațiilor lor naturale. Dregătoriul împărătescului corpus de minera- loghie (știința aflării metalurilor în sînul pămîntului). AR (1829), 19¹/18. Știința care se ocupă cu studiul mineralelor a luat numele de mineralogie. MURGOCI-LUDWIG, M. 5. - Și: (învechit) mineraloghie s. f. – Din germ. Mineralogie, rus. минералогий, fr. minéralogie.

MINERALOGHÍE s. f. v. mineralogie.