MINERALOGIE s. f. Disciplină geologică fundamentală, care se ocupă cu studierea structurii, caracterelor morfologice, fizice și chimice ale mineralelor, precum și cu modul de formare a lor și a asociațiilor lor naturale. Dregătoriul împărătescului corpus de minera- loghie (știința aflării metalurilor în sînul pămîntului). AR (1829), 19¹/18. Știința care se ocupă cu studiul mineralelor a luat numele de mineralogie. MURGOCI-LUDWIG, M. 5. - Și: (învechit) mineraloghie s. f. – Din germ. Mineralogie, rus. минералогий, fr. minéralogie.