MEIȘOR s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: a) plantă cu rădăcina târâtoare și florile de culoare verde-deschis sau violetă; mei-pădureț (Millium effusum); b) plantă cu frunze păroase și flori violacee, alcătuind spice așezate ca niște degete (Panicum sanguinale); c) mei mărunt. [Pr.: me-i-] – Mei + suf. -șor.

meișor s [At: PISCUPESCU, O. 291/5 / E: mei + -(i)șor] 1 Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina târâtoare și florile de culoare verde-deschisă sau violetă Si: mei-pădureț, mei-sălbatic (Milium effusum). 2 Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze păroase și flori violacee Si: mohor-roșu (Panicum sanguinale). 3 (Bot; reg) Mei-mărunt (Panicum capilare). 4 (Îrg; csc) Bubițe gălbui, asemănătoare cu sămânța de mei, care apar pe față și pe gât.

MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: a) plantă cu rădăcina târâtoare și florile de culoare verde-deschis sau violetă; mei-pădureț (Millium effusum); b) plantă cu frunze păroase și flori violacee, alcătuind spice așezate ca niște degete (Panicum sanguinale); c) mei mărunt. [Pr.: me-i-] – Mei + suf. -șor.

MEIȘOR s. m. Plantă erbacee de pădure din familia gramineelor avînd tulpina și frunzele acoperite cu o brumă albăstrui-verzuie, cu inflorescența ramificată, aplecată în jos (Milium effusum).

MEIȘOR m. Plantă erbacee din familia gramineelor cu tulpina ramificată, frunze înguste și cu flori de culoare verde-deschisă sau violetă. [Sil. me-i-] /mei + suf. ~ișor

meișor (desp. me-i-) s. m.

meișor (me-i-) s. m.

meișor s. m. (sil. me-i-), pl. meișori

MEIȘOR s. (BOT.) 1. (Milium effusum) (reg.) mei-pădureț, mei-sălbatic. 2. (Panicum sanguinale) (reg.) mohor-roșu.

MEIȘOR s. (BOT.) 1. (Milium effusum) (reg.) mei-pădureț, mei-sălbatic. 2. (Panicum sanguinale) (reg.) mohor-roșu.

MEIȘOR subst. 1. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: a) plantă cu rădăcina tîrîtoare și florile de culoare verde- deschisă sau violetă ; mei-pădureț, mei-sălbatic (Milium effusum). Cf. GRECESCU, FL. 608, SIMIONESCU, FL. 127 ; b) plantă cu frunze păroase și flori violacee ; mohor-roșu (Panicum sanguinale). Cf. BRANDZA, FL. 479, BARCIANU; c) mei mărunt (Panicum capilare). Cf. GRECESCU, FL. 595. 2. (Învechit și regional; cu sens colectiv) Bubulițe gălbui, asemănătoare cu sămînța de mei, care apar pe față și pe gît. Curăță și limpezește obrazul de pete, de coși, de meișor. PISCUPESCU, O. 291/5. [Loțiunea] duhul crăiesei. . . răsipește urciorușile și meișorul din obraz. id. ib. 303/6. – Mei + suf. -(i)șor.