MARFAR, marfare, s. n. Tren de marfă. [Var.: mărfar s. n.] – Marfă + suf. -ar.

marfar [At: BENIUC, M. C. 1, 41 / V: măr~ / Pl: (1) ~i, (2) ~e / E: marfă + -ar] 1 sm (Reg) Negustor ambulant de pânzeturi și stofe Si: (îvp) marfagiu, (îvr) mărfaș. 2 sn Tren de marfă.

MĂRFAR s. n. v. marfar.

mărfar sn vz marfar

MĂRFAR, mărfare, s. n. Tren de marfă. [Var.: marfar s. n.] – Marfă + suf. -ar.

MĂRFAR, mărfare, s. n. (Și în forma marfar) Tren de marfă. Dimineața a fost liniște ca-n toate zilele: două marfare, expresul de la Lemberg. GALAN, Z. R. 164. Trebuia acum să-nconjoare mult, tocmai pe la rampa mărfarelor. CAMILAR, N. II 211. – Variantă: marfar s. n.

MĂRFAR ~e n. Tren de marfă. /marfă + suf. ~ar

mărfár n., pl. e. Fam. Tren de marfă.

marfar (tren) s. n., pl. marfare

marfar (tren) s. n., pl. marfare

mărfar s. n., pl. mărfare

mărfar, mărfari, s.m. și marfare, s.n. 1. (înv.) negustor ambulant de stofe. 2. s.n. (pop.) tren de marfă.

MARFÁR s. n. v. mărfar.

MĂRFAR s. m., s. n. I. S. m. (Regional) Negustor ambulant de pînzeturi și stofe ; (învechit, rar) mărfaș. Cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, ALR II 6 481/791, com. din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ. II. S. n. Tren de marfă. I-a tăiat azi dimineață marfarul un picior, dar a scăpat cu viață. BENIUC, M. C. I, 41. Trebuia acum să-nconjoare mult, tocmai pe la rampa mărfarelor. CAMILAR, N. II, 211, cf. 214. Dimineața a fost liniște ca-n toate zilele: două mărfare, expresul de la Lemberg. GALAN, Z. R. 164. - Pl.: (I) mărfari, (II) mărfare. – Și: marfár s. n. – Marfă + suf. -ar.