magnetometrie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr magnétométrie] 1 Studiu al magnetismului terestru. 2 Măsurare a mărimilor magnetice. corectat(ă)

MAGNETOMETRIE s.f. Măsurarea mărimilor magnetice. ♦ Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul magnetismului terestru. [Gen. -iei. / < fr. magnétométrie].

MAGNETOMETRIE s. f. 1. măsurarea variațiilor mărimilor magnetice. 2. ramură a geofizicii care studiază magnetismul terestru. 3. metodă geofizică de prospecțiune a subsolurilor bogate în elemente sau minerale magnetice. (< fr. magnétométrie)

magnetometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. magnetometria, g.-d. magnetometrii, art. magnetometriei

magnetometrie (-me-tri-) s. f., art. magnetometria, g.-d. magnetometrii, art. magnetometriei

magnetometrie s. f. (sil. -tri-), art. magnetometria, g.-d. magnetometrii, art. magnetometriei

MAGNETO- „magnet, magnetic”. ◊ gr. magnes, etos „magnet” > fr. magnéto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. magneto-. □ ~biologie (v. bio, v. -logie₁), s. f., ramură a biofizicii care studiază acțiunea cîmpurilor magnetice asupra materiei vii; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., înregistrare a curenților produși de mușchii inimii, prin intermediul potențialelor ce apar la suprafața pielii; ~encefalogramă (v. encefalo-, v. -gramă), s. f., encefalogramă înregistrată pe baza cîmpului magnetic; ~fon (v. -fon), s. n., aparat de înregistrare și reproducere a sunetelor cu ajutorul unor benzi acoperite cu substanță feromagnetică; ~graf (v. -graf), s. n., aparat utilizat pentru înregistrarea variațiilor în timp ale cîmpului magnetic terestru; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă realizată cu ajutorul unui magnetograf; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Parte a geofizicii care tratează despre magnetismul terestru. 2. Măsurare a mărimilor magnetice. 3. Metodă geofizică de prospecțiune a subsolurilor bogate în elemente sau minerale magnetice; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se măsoară intensitatea cîmpului magnetic; ~pauză (v. -pauză), s. f., limită exterioară a magnetosferei; ~scop (v. -scop), s. n., aparat de înregistrare și de redare a imaginilor pe o bandă magnetică; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat exterior al atmosferei terestre în care cîmpul magnetic exercită o acțiune intensă; ~terapie (v. -terapie), s. f., fizioterapie realizată cu ajutorul magneților; ~tropic (v. -tropic), adj., (despre organe vegetale) care se curbează sub influența magnetică.

MAGNETOMETRÍE (< fr. {i}) s. f. 1. Parte a geofizicii care studiază câmpul magnetic al Pământului și anomaliile acestuia. 2. Metodă geofizică de prospecțiune bazată pe studiul deosebirilor dintre însușirile magnetice ale rocilor și cele ale minereurilor, prin care se urmărește evidențierea zonelor de anomalie, unde există în subsol cantități mari de elemente sau de minerale magnetice. Ca urmare a dezvoltării geomagnetismului și a prospecțiunilor geomagnetice, folosirea termenului de m. este din ce în ce mai rară.