macelariu sm vz măcelar

măcelar sm [At: ȘINCAI, HR. III, 271/24 / V: (îrg) măcilariu, (reg) măciular, măciolar, ~iu / Pl: ~i / E: ml macellarius] 1-2 Persoană care se ocupă (cu tăierea vitelor de consum și) cu vânzarea cărnii lor Si: (înv) meserciu, (reg) casap Vz parlagiu 3 (Înv) Călău. 4 (Fig) Om brutal, fără milă. 5 (Spc; prt) Medic chirurg care lucrează brutal și prost.

măcelăra v vz măcelări

măcelăresc, ~ească a [At: MAG. IST. IV, 151/24 / Pl: ~ești / E: măcelar + -esc] 1 Care aparține măcelarului (1). 2 Referitor la măcelar (1). 3 (Îs) Ghiveci ~ Ghiveci gătit cu carne.

măcelări [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 199^r/20 / V: (reg) măcil~, măciul~, (cscj) ~ra / Pzi: ~resc / E: măcelar] 1 vt (Rar) A tăia vite pentru consum. 2 vi A practica meseria de măcelar (1). 3 vt (Îrg) A tăia în bucăți Si: a ciopârți, a sfârteca. 4 vt A masacra (1). 5 (Pgn) A ucide.

măcilariu sm vz măcelar

măcilări v vz măcelări

măciolar sm vz măcelar

măciular sm vz măcelar

măciulări v vz măcelări

MĂCELAR, măcelari, s. m. Persoană care se ocupă cu tăierea animalelor a căror carne se mănîncă sau cu vînzarea cărnii acestora. N-a mai văzut încă Lipova măcelar care junghie, taie și cîntărește ca dînsul. SLAVICI, O. II 126. ♦ Fig. Om crud, ucigaș. Baș-agaoa turcilor, Măcelarul frîncilor. ALECSANDRI, P. P. 124.

MĂCELĂRI, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide în mod sîngeros și în masă; a masacra. Fără să țină samă de cuvîntul meu, domnul colonel Vartic a dat vina pe populație și a împușcat-o... a măcelărit-o. CAMILAR, N. I 185. Vestitul paharnic Lupul și căpitanul Buzdugan pradă și măcelăresc pe toți grecii din țară. BĂLCESCU, O. II 22. Noaptea măcelărește Cu cincizeci de măcelari, Tot agale și turci mari. TEODORESCU, P. P. 538. Refl. pas. La 1615, la Tăutești, se măcelăriră mișelește dărăbanii de către poloni. BĂLCESCU, O. I 123. 2. (Rar) A tăia vite pentru consum.

MĂCELAR ~i m. 1) Lucrător specializat în tăierea animalelor pentru consum. 2) Vânzător într-o măcelărie. 3) fig. Persoană care dă dovadă de o cruzime extremă. /<lat. macellarius

A MĂCELĂRI ~esc tranz. 1) (persoane) A omorî în mod barbar și în masă; a căsăpi; a masacra. 2) (animale) A tăia (la abator) pentru consum. /Din măcelar

măcelar m. 1. tăietor de vite; 2. vânzător de carne crudă cântărită; 3. fig. om brutal și fără milă. [Lat. MACELLARIUS].

măcelărì v. a ucide ca un măcelar, a ucide în mare număr.

măcelár m. (lat. macĕllarius, măcelar; it. macellaro și macellaio; germ. metzler). Vest. Casap, tăĭetor de vite saŭ vînzător de carne. Fig. Om feroce. Chirurg ignorant.

2) măcelărésc v. tr. (d. măcelar). Căsăpesc, ucid cu mare vărsare de sînge: dușmaniĭ aŭ fost măcelărițĭ în luptă.

măcelar s. m., pl. măcelari

măcelări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măcelăresc, 3 sg. măcelărește, imperf. 1 măcelăream; conj. prez. 1 sg. să măcelăresc, 3 să măcelărească

măcelar s. m., pl. măcelari

măcelări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măcelăresc, imperf. 3 sg. măcelărea; conj. prez. 3 să măcelărească

măcelar s. m., pl. măcelari

măcelări vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. măcelăresc, imperf. 3 sg. măcelărea; conj. prez. 3 sg. și pl. măcelărească

MĂCELAR s. (pop.) casap, (nordul Mold. și Bucov.) misar, (Transilv., Maram. și Ban.) misarăș, (înv.) chesăgiu, meserciu.

MĂCELAR s. v. călău, gâde.

MĂCELĂRI vb. v. masacra.

MĂCELĂRI vb. v. ciopârți, sfârteca, sfâșia.

măcelar s. v. CĂLĂU. GÎDE.

MĂCELAR s. (Mold., Bucov. și Ban.) casap, (nordul Mold. și Bucov.) misar, (Transilv., Maram. și Ban.) rnisarăș, (înv.) chesăgiu, meserciu.

MĂCELĂRI vb. a distruge, a extermina, a masacra, a nimici, a prăpădi, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (A ~ o populație.)

măcelări vb. v. CIOPÎRȚI. SFÎRTECA. SFÎȘIA.

MACELÁRIU s. m. v. măcelar.

MĂCELAR s. m. 1. Persoană care se ocupă cu tăierea vitelor de consum (v. p a r l a g i u) și cu vînzarea cărnii lor; (regional) casap, (învechit) meserciu. Era în Țarigrad un macelariu anume Ianake. ȘINCAI, HR. III, 271/24, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., CIHAC, I, 151. Se simțea oarecum mindru de gîndul că n-a mai văzut încă Lipova măcelar care junghie, taie și cîntărește ca dînsul. SLAVICI, O. II, 126, cf. 167, DDRF, ALEXI, W. În zorii zilei meșterul măcelar se înființâ însoțit de Ion. REBREANU, I. 167. Auzi, fată, ori n-auzi. . . Cum te strig-un măcelari. MARIAN, SA. 127, cf. ALR I 1665/594, 538, A V 17, VI 4. Cuțitul la brîu, semn de măcelar. ZANNE, P. V, 235. ◊ Fig. Baș-agaua turcilor, Măcelarul frîncilor. ALECSANDRI, P. P. 124. 2. (Învechit) Călău, gîde. De slujba lui era măcilariu de muncit oameni. . . slujia la treaba muncilor. DOSOFTEI, v. s. noiembrie 174 ^v/31. 3. Fig. Om brutal, fără milă ; s p e c. (familiar) epitet pentru un medic (chirurg) care lucrează brutal. Cf. IORDAN, STIL. 365. Nu dau copilul meu pe mîn felcerilor, pe mîna măcelarilor ! PAS, Z. I, 216. – Pl.: măcelari. – Și: (învechit și regional) măcilariu, (regional) măciulár (ALR I 1 665/594), măciolár (ALR I 1665/538), maceláriu s. m. – Lat. macellarius.

MĂCELĂRÁ vb. I v. măcelări.

MĂCELĂRI vb. IV. Tranz. 1. (Rar) A tăia vite pentru consum; i n t r a n z. a practica meseria de măcelar (1). Cf. COSTINESCU. 2. (Învechit și regional) A tăia în bucăți, a sfîrteca, a ciopîrți. Carnea i-o mășelărat, Sîngili i-o băut, Fața i-o-ngălbinit, Puterea i-o luoat. ARH. FOLK. II, 167. ◊ I n t r a n z. Am un bou: el măcelărește, el rînește (Sfredelul). GOROVEI, C. 343. 3. A ucide cu sălbăticie și în masă (oameni care nu se pot apăra), a masacra, a extermina; p. gener. a ucide. Măcilărindu-ipentru mărturia d[o]mn[u]lui H[risto]s. DOSOFTEI, V. S. DECEMBRIE 199^r/20. Paharnic Lupul și căpitanul Buzdugan pradă și măcelăresc pe toți grecii din țară. BĂLCESCU, M. V. 22. Ce pasă bietei turme, în veci nenorocită, Să știe de ce mînă va fi măcelărită? ALEXANDRESCU, M. 6. Pe-aici se zvonește că Miron Iuga ar fi fost măcelărit de țărani. REBREANU, R. II, 225. Curtea convoacă pe „Cavalerii Pumnalului” anun- țîndu-i să fie gata să măcelărească pe revoluționari. CAMIL PETRESCU, T. II, 378. Domnul colonel Vartic a dat vina pe populație și a împușcat-o. . . a măcelărit-o. CAMILAR, N. I, 185, cf. 76. ◊ A b s o l. Care-i Badu cîrciumaru, De ziua cîrciumărește și noaptea măcelărește, Măcelari de turci d-ei mari, Le taie capetele și le ia haznalele? MAT. FOLK. 72. ◊ R e f l. r e c i p r. Regii împing popoarele a se măcelări unele pe altele. GHICA, ap. CADE. Și cu toate acestea ne măcelărim de atîtea luni de zile. REBREANU, NUV. 306. – Prez. ind.: măcelăresc. – Și: (regional) măcilărí, (1) măciulărí (CV 1 950, nr. 5, 32) vb. IV ; măcelărá vb. I. – V. măcelar.

MĂCILÁRIU s. m. v. măcelar.

MĂCILĂRÍ vb. IV v. măcelări.

MĂCIOLAR s. m. v. măcelar.

MĂCIULÁR s. m. v. măcelar.

MĂCIULĂRÍ vb. IV v. măcelări.