lamenta [At: HELIADE, O. I, 393 / Pzi: ~tez / E: fr lamenter, it lamentare, lat lamento, -are] 1 vr A se plânge în mod zgomotos și adesea exagerat Si: a se tângui, a se jeli. 2 vr A cere în mod insistent îndeplinirea unei dorințe, a unui serviciu, a unei favori etc. Si: a se ruga. 3 vi (Nob) A boci un mort.

LAMENTA, lamentez, vb. I. Refl. A se plînge tare, a se tîngui, a se văicări, a se jeli. Croiți un univers de sisteme rigide, la care ați vrea să se supună natura, și cînd natura nu se supune, vă mirați, vă lamentați și vă revoltați. C. PETRESCU, Î. II 88. A se lamenta cineva de cele trecute este o perdere de timp. GHICA, A. 48.

LAMENTA vb. I. refl. A se tîngui, a se văicări. [< fr. lamenter, it. lamentare].

LAMENTA vb. refl. a se tângui, a se văicări. (< fr. lamenter, lat. lamentari)

A SE LAMENTA mă ~ez intranz. A-și exprima nemulțumirea, suferința, durerea prin cuvinte; a se văicări; a se tângui. /<fr. lamenter, lat. lamentari

lamentá v. a plânge gemând.

*lamentéz (mă) v. refl. (lat. pop. lamentare, clasic -ári, d. lamentum, vaĭet). Mă vaĭet, mă tînguĭesc, mă jălesc.

lamenta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă lamentez, 3 se lamentează; conj. prez. 1 sg. să mă lamentez, 3 să se lamenteze; imper. 2 sg. afirm. lamentează-te; ger. lamentându-mă

lamenta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamentează

lamenta vb., ind. prez. 1 sg. lamentez, 3 sg. și pl. lamentează

LAMENTA vb. 1. v. văita. 2. v. geme. 3. v. smiorcăi.

LAMENTA vb. 1. a (se) boci, a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a (se) plînge, a se tîngui, a se văicări, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mișeli, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.) 2. a geme, a se tîngui, a se văita, (înv. și reg.) a (se) scrivi. (Se ~ de durere.) 3. a (se) scînci, a se sclifosi, a se smiorcăi. (Nu te mai ~ atîta!)