10 definiții pentru lambriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LAMBRIU, lambriuri, s. n. Îmbrăcăminte de marmură, de lemn sau de stuc, cu care se acoperă total sau parțial pereții unei încăperi. – Din fr. lambris.
LAMBRIU, lambriuri, s. n. Îmbrăcăminte de marmură, de lemn sau de stuc, cu care se acoperă total sau parțial pereții unei încăperi. – Din fr. lambris.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lambriu sn [At: ALEXI, W. / P: ~briu / Pl: ~uri / E: fr lambris] Îmbrăcăminte de marmură, de lemn sau de stuc, cu care se acoperă total sau parțial pereții unei încăperi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LAMBRIU, lambriuri, s. n. Îmbrăcăminte, de obicei de lemn, cu care se acoperă, total sau parțial, pereții unei încăperi, în scop decorativ sau de protecție.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LAMBRIU s.n. Placaj de lemn, de marmură etc., care acoperă pereții unei încăperi. [Pron. -briu. / < fr. lambris].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LAMBRIU s. n. placaj de lemn, marmură care acoperă pereții unei încăperi. (< fr. lambris)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
LAMBRIU ~ri n. Placă de lemn, de marmură sau de alt material, cu care se îmbracă pereții unei încăperi până la o anumită înălțime. [Sil. lam-briu] /<fr. lambris
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lambriu s. n., art. lambriul; pl. lambriuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lambriu s. n., art. lambriul; pl. lambriuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lambriu s. n., art. lambriul; pl. lambriuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lambriu, -briuri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
| substantiv neutru (N52) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
lambriu, lambriurisubstantiv neutru
- 1. Îmbrăcăminte de marmură, de lemn sau de stuc, cu care se acoperă total sau parțial pereții unei încăperi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- lambris DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.