16 definiții pentru jandarmerie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JANDARMERIE, jandarmerii, s. f. Poliție militară care are sarcina de a păzi și de a menține ordinea. – Din fr. gendarmerie.

JANDARMERIE, jandarmerii, s. f. Poliție militară care are sarcina de a păzi și de a menține ordinea. – Din fr. gendarmerie.

jandarmerie sf [At: DA. / V: (înv) jen~, (pop) jăndărie / Pl: ~ii / E: fr gendarmerie] 1 Poliție militară care păzește și menține ordinea. 2 (Înv) Meserie a jandarmului.

JANDARMERIE, jandarmerii, s. f. Corp de armată în regimul burghezo-moșieresc, însărcinat în special cu paza și cu menținerea ordinii la sate.

JANDARMERIE s.f. Poliție militară. [Gen. -iei. / cf. fr. gendarmerie].

JANDARMERIE s. f. poliție militară care menține siguranța publică. ◊ localul în care își are sediul (< fr. gendarmerie)

JANDARMERIE ~i f. (în unele țări) Poliție militară care se ocupă de supravegherea menținerii ordinii și a securității publice. [G.-D. jandarmeriei] /<fr. gendarmerie

jandarmerie f. corp militar însărcinat cu paza liniștei și siguranței publice: jandarmerie rurală.

* jandarmeríe f. (fr. gendarmerie). Corpu jandarmilor. Cazarma jandarmilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jandarmerie s. f., art. jandarmeria, g.-d. art. jandarmeriei; pl. jandarmerii, art. jandarmeriile (desp. -ri-i-)

jandarmerie s. f., art. jandarmeria, g.-d. art. jandarmeriei; pl. jandarmerii, art. jandarmeriile

jandarmerie s. f., art. jandarmeria, g.-d. art. jandarmeriei; pl. jandarmerii, art. jandarmeriile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

jandarmerie s.f. (adm.) ‹înv.› casa strajei (v. casă1), dorobănție. Cei care au tulburat liniștea publică sunt duși la jandarmerie.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

JANDARMERÍE (< fr.) s. f. Poliție militară la sate, având în trecut sarcina de a păzi și de a menține ordinea. Desființată de regimul comunist, a fost reînființată în 1990, cu atribuții lărgite, fiind, alături de poliție și de gardienii publici, instrumentul de menținere a ordinii publice, atât la orașe cât și la sate.

Intrare: jandarmerie
jandarmerie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jandarmerie
  • jandarmeria
plural
  • jandarmerii
  • jandarmeriile
genitiv-dativ singular
  • jandarmerii
  • jandarmeriei
plural
  • jandarmerii
  • jandarmeriilor
vocativ singular
plural
jendarmerie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jendarmerie
  • jendarmeria
plural
  • jendarmerii
  • jendarmeriile
genitiv-dativ singular
  • jendarmerii
  • jendarmeriei
plural
  • jendarmerii
  • jendarmeriilor
vocativ singular
plural
jăndărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăndărie
  • jăndăria
plural
  • jăndării
  • jăndăriile
genitiv-dativ singular
  • jăndării
  • jăndăriei
plural
  • jăndării
  • jăndăriilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jandarmerie, jandarmeriisubstantiv feminin

  • 1. Poliție militară care are sarcina de a păzi și de a menține ordinea. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
    • diferențiere Corp de armată în regimul burghezo-moșieresc, însărcinat în special cu paza și cu menținerea ordinii la sate. DLRLC
    • 1.1. Localul în care își are sediul. MDN '00
  • 2. învechit Meserie a jandarmului. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.