jandarmerie sf [At: DA. / V: (înv) jen~, (pop) jăndărie / Pl: ~ii / E: fr gendarmerie] 1 Poliție militară care păzește și menține ordinea. 2 (Înv) Meserie a jandarmului.

jandarmerie s.f. Poliție militară care are însărcinarea de a păzi și de a menține ordinea și siguranța publică. O miliție și o jandarmerie se vor forma din creștini și musulmani în raport cu populațiile și cu ofițeri subalterni numiți de guvernorul general (EMIN.). ♦ Local în care își are sediul această instituție. • pl. – ii. g.-d. -iei. /<fr. gendarmerie, it. gendarmeria, germ. Gendarmerie.

*JANDARMERIE sf. 🎖️ Corp de soldați însărcinați cu paza liniștii și siguranței publice [fr. gendarmerie]

JANDARMERIE, jandarmerii, s. f. Corp de armată în regimul burghezo-moșieresc, însărcinat în special cu paza și cu menținerea ordinii la sate.

JANDARMERIE, jandarmerii, s. f. (În trecut) Corp de armată însărcinat în special cu paza și cu menținerea ordinii la sate. – Fr. gendarmerie.

JANDARMERIE s.f. Poliție militară. [Gen. -iei. / cf. fr. gendarmerie].

JANDARMERIE s. f. poliție militară care menține siguranța publică. ◊ localul în care își are sediul (< fr. gendarmerie)

JANDARMERIE ~i f. (în unele țări) Poliție militară care se ocupă de supravegherea menținerii ordinii și a securității publice. [G.-D. jandarmeriei] /<fr. gendarmerie

jandarmerie f. corp militar însărcinat cu paza liniștei și siguranței publice: jandarmerie rurală.

* jandarmeríe f. (fr. gendarmerie). Corpu jandarmilor. Cazarma jandarmilor.

jăndărie sf vz jandarmerie

jendarmerie sf vz jandarmerie

jandarmerie s. f., art. jandarmeria, g.-d. art. jandarmeriei; pl. jandarmerii, art. jandarmeriile (desp. -ri-i-)

jandarmerie s. f., art. jandarmeria, g.-d. art. jandarmeriei; pl. jandarmerii, art. jandarmeriile

jandarmerie s. f., art. jandarmeria, g.-d. art. jandarmeriei; pl. jandarmerii, art. jandarmeriile

jandarmerie

JANDARMERÍE (< fr.) s. f. Poliție militară la sate, având în trecut sarcina de a păzi și de a menține ordinea. Desființată de regimul comunist, a fost reînființată în 1990, cu atribuții lărgite, fiind, alături de poliție și de gardienii publici, instrumentul de menținere a ordinii publice, atât la orașe cât și la sate.

jandarmerie s.f. (adm.) ‹înv.› casa strajei (v. casă¹), dorobănție. Cei care au tulburat liniștea publică sunt duși la jandarmerie.