interminabil, ~ă [At: CARAGIALE, M. 294 / Pl: ~i, ~e / E: fr interminable, lat interminabilis] 1 a Care nu se mai termină. Si: nesfârșit. 2-3 a, av (Care este) de dimensiuni foarte mari.

INTERMINABIL, -Ă, interminabili, -e, adj. Care se desfășoară într-un timp foarte lung, care ține multă vreme, care pare că nu se mai termină, că e fără sfîrșit. Poeziile... ne aruncau în admirații sau în controverse interminabile. GALACTION, O. I 15. Își pierd... cel mai prețios timp în planuri și discuții interminabile. VLAHUȚĂ, O. A. III 109. ♦ De dimensiuni foarte mari, exagerat de mare. Trage după dînsa o interminabilă rochie de catifea. CARAGIALE, M. 294.

INTERMINABIL, -Ă adj. Nesfîrșit, care nu se mai sfîrșește. ♦ De dimensiuni foarte mari. [Cf. fr. interminable].

INTERMINABIL, -Ă adj. care nu se (mai) termină, nesfârșit (de lung). (< fr. interminable, lat. interminabilis)

INTERMINABIL ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care nu are sau pare a nu avea sfârșit (în timp sau în spațiu); nesfârșit; neepuizabil; inepuizabil. O conversație ~ă. 2) Care are proporții foarte mari; de dimensiuni foarte mari. /<fr. interminable, lat. interminabilis

interminabil a. care nu se mai termină, de o durată excesivă.

*interminábil, -ă adj. (lat. in-terminabilis). Care nu se poate termina: operă interminabilă. Fig. Prea lung: proces interminabil. Prea înalt: om interminabil. Adv. În mod interminabil.

interminabil adj. m., pl. interminabili; f. interminabilă, pl. interminabile

interminabil adj. m., pl. interminabili; f. interminabilă, pl. interminabile

interminabil adj. m., pl. interminabili; f. sg. interminabilă, pl. interminabile

INTERMINABIL adj. 1. v. inepuizabil. 2. nesfârșit, (fig.) kilometric. (O cuvântare ~.)

INTERMINABIL adj. 1. inepuizabil, neepuizabil, neistovit, nesfîrșit, (fig.) nesecat. (O sursă ~ de...) 2. nesfîrșit, (fig.) kilometric. (O cuvîntare ~.)