întemnițat, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. 109/1 / V: (înv) ~iciat / Pl: ~ați, ~e / E: întemnița] 1-2 (Persoană) care este închisă în temniță Si: încarcerat.

ÎNTEMNIȚAT, -Ă, întemnițați, -te, adj. Închis în temniță, încarcerat. ◊ (Substantivat) Cînd, pe urmă, s-a dat voie gazetei să apară, cenzura tăia din coloanele ei apelurile pentru ajutorarea întemnițaților. PAS, Z. IV 242.

ÎNTEMNIȚA, întemnițez, vb. I. Tranz. A băga pe cineva în temniță. – În + temniță.

întemnicia v vz întemnița

întemniciat, ~ă a vz întemnițat

întemnița vt [At: DA ms / V: (înv) ~icia / Pzi: ~țez / E: în- + temniță] A închide pe cineva în temniță Cf încarcera.

ÎNTEMNIȚA, întemnițez, vb. I. Tranz. A vârî în temniță. – În + temniță.

ÎNTEMNIȚA, întemnițez, vb. I. Tranz. A băga în temniță, a vîrî la închisoare. V. încarcera. Sute și mii de muncitori, intelectuali, țărani erau întemnițați și schingiuiți în beciurile siguranței. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 116. ◊ Fig. Norocul îi apărea în astă-seară... prin ușa în sfîrșit căzută în țăndări a destinului său, multă vreme întemnițat. GALACTION, O. I 150.

TEMNIȚA vb. I. v. întemnița.

A ÎNTEMNIȚA ~ez tranz. înv. A băga în temniță; a pune la închisoare. /în + temniță

întemnițà v. a arunca în temniță.

întemnițéz v. tr. Închid în temniță, incarcerez (ChN. 2, 30).

întemnița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întemnițez, 3 întemnițează; conj. prez. 1 sg. să întemnițez, 3 să întemnițeze

întemnița (a ~) vb., ind. prez. 3 întemnițează

întemnița vb., ind. prez. 1 sg. întemnițez, 3 sg. și pl. întemnițează

ÎNTEMNIȚAT s., adj. 1. s. v. arestat. 2. adj. v. arestat.

ÎNTEMNIȚAT s., adj. (JUR.) 1. s. arestat, deținut, prizonier, (înv.) arestant, (glumeț) pensionar. (~ a fost repede eliberat.) 2. adj. arestat, deținut, închis, reținut, (înv.) poprit. (Persoane ~ și persoane libere.)

ÎNTEMNIȚA vb. v. aresta.

ÎNTEMNIȚA vb. (JUR.) a aresta, a deține, a închide, a reține, (înv. și reg.) a robi, (înv.) a arestălui, a arestui, a popri, a temnița, a zăvorî. (A fost ~ pînă după proces.)