improvizat², ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 342 / Pl: ~ați, ~e / E: improviza] 1 (D. un discurs, o piesă muzicală, un obiect etc.) Care este compus sau alcătuit ocazional și spontan. 2 Care îndeplinește o funcție sau care face o acțiune ocazional, fără a avea o pregătire necesară.

improvizat¹ sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: improviza] 1-2 Improvizație (1-2).

IMPROVIZAT, -Ă, improvizați, -te, adj. 1. Alcătuit repede și fără o pregătire prealabilă. Dezbaterile improvizate ale tribunei. ODOBESCU, S. III 331. ◊ (Substantivat) Impresia asta de improvizat îmi dă o neliniște de panică. CAMIL PETRESCU, U. N. 259. 2. (Despre persoane) Ajuns la o situație fără pregătirea, talentul sau destoinicia necesară; care se apucă de o treabă în mod spontan, ocazional. Țărănimea strînsă cap lîngă cap asculta oratori improvizați. SADOVEANU, O. VI 477. Făcu pre improvizații impresari a se apuca... de lucru. NEGRUZZI, S. I 342.

IMPROVIZAT ~tă (~ți, ~te) Care este realizat prin improvizare; făcut în grabă din materiale aflate la îndemână. /v. a improviza

IMPROVIZA, improvizez, vb. I. Tranz. A compune, a alcătui (ocazional) repede, pe nepregătite o poezie, un discurs, o compoziție muzicală etc.; a face, a confecționa, a construi ceva la repezeală (și provizoriu), din ce se găsește la îndemână. – Din fr. improviser.

improviza [At: RUSSO, S. 43 / V: (nob) îm~ / Pzi: ~zez / E: fr improviser] 1 vt A compune ocazional și spontan un discurs, o piesă muzicală etc. 2 vt A face ceva la repezeală, pentru nevoile momentului, din ceea ce se găsește. 3 vr (Înv) A se face ocazional ceva pentru care nu există o competență sau o pregătire specială.

împroviza v vz improviza

IMPROVIZA, improvizez, vb. I. Tranz. A compune, a alcătui (ocazional) repede, pe nepregătite o poezie, un discurs, o compoziție muzicală etc.; a face, a confecționa, a construi ceva la repezeală, din ce se găsește (și provizoriu). – Din fr. improviser.

IMPROVIZA, improvizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la bucăți literare, muzicale, discursuri etc.) A compune (ocazional) repede și fără o pregătire prealabilă. Nu mă putui opri de-a improviza următoarea epigramă. MACEDONSKI, O. IV 51. Am improvizat... alăturata mică comedie în versuri, pe care ți-o trimit să o citești. ALECSANDRI, S. 91. ◊ Intranz. [Lăutarul] improvizează la minut după imboldirile inimei. HOGAȘ, DR. II 186. ♦ A face, a construi, a confecționa, a aranja ceva la repezeală pentru nevoile momentului. Improviza... un umbrar în poartă, cu rogojini și frunze. PAS, Z. I 169. Se duseră împreună la spitalul mobil, improvizat în școala satului. REBREANU, P. S. 148. Improvizai îndată un bal. NEGRUZZI, S. I 99.

IMPROVIZA vb. I. tr. A face ceva pe nepregătite (un discurs, versuri etc.). [< fr. improviser, it. improvisare].

IMPROVIZA vb. tr. a face ceva în grabă, pentru nevoile momentului; a întocmi pe nepregătite (un discurs, versuri etc.). (< fr. improviser)

A IMPROVIZA ~ez 1. tranz. 1) (poezii, compoziții muzicale, discursuri etc.) A compune în grabă, fără pregătire prealabilă. 2) pop. (obiecte, lucruri etc.) A face la repezeală din materiale aflate la îndemână; a înjgheba; a închipui; a înfiripa; a sclipui. 2. intranz. A avea capacitatea de a compune ceva (o poezie, o compoziție muzicală etc.) la momentul cerut. [Sil. im-pro-] /<fr. improviser

improvizá v. 1. a face pe dată și fără pregătiri versuri, un discurs, muzică, etc.; 2. fig. a face ceva pe dată și fără pregătire.

*improvizéz v. tr. (fr. improviser, d. it. improvvisare, a improviza, improvviso, neprevăzut, d. lat. im-provisus, neprevăzut, d. pro-vidére, a prevedea. V. providență). Fac pe neprevăzute, pe nepregătite, pe negîndite, pe neașteptate (o poezie, țin un discurs, fac o lucrare oare-care): a improviza un discurs, o fortificațiune.

improvizat s. n.

*improvizat s. n.

improvizat s. n.

improviza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. improvizez, 3 improvizează; conj. prez. 1 sg. să improvizez, 3 să improvizeze

improviza (a ~) vb., ind. prez. 3 improvizează

improviza vb., ind. prez. 1 sg. improvizez, 3 sg. și pl. improvizează

IMPROVIZA vb. (fig.) a însăila. (A ~ ceva la repezeală.)

IMPROVIZA vb. (fig.) a însăila. (A ~ ceva la repezeală.)