8 definiții pentru ierbăluță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IERBĂLUȚĂ, ierbăluțe, s. f. Plantă erbacee cu frunze ascuțite și aspre spre margine și cu flori violete dispuse în spice mici (Phalaris arundinacea). – Iarbă + suf. -ăluță.
IERBĂLUȚĂ, ierbăluțe, s. f. Plantă erbacee cu frunze ascuțite și aspre spre margine și cu flori violete dispuse în spice mici (Phalaris arundinacea). – Iarbă + suf. -ăluță.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ierbăluță sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~țe / E: iarbă + -ăluță] (Reg) 1 Plantă erbacee din familia gramineelor, cu o înălțime de până la 1,5 m, cu frunze late, cu florile dispuse într-un spic, de culoare verde-albăstrie sau violetă, specifică zonelor umede Si: dumort (Phalaris arundinacea). 2 Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele colorate în prima fază în dungi verzi și albe-roz și ulterior devenind gălbui Si: iarbă-albă (Phalaris picta).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IERBĂLUȚĂ ~e f. Plantă erbacee, cu frunze ascuțite și aspre spre margine și cu florile violete dispuse în spice. /iarbă + suf. ~ăluță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ierbăluță s. f., g.-d. art. ierbăluței; pl. ierbăluțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ierbăluță s. f., g.-d. art. ierbăluței; pl. ierbăluțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ierbăluță s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ierbăluței; pl. ierbăluțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IERBĂLUȚĂ s. v. iarbă-albă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ierbăluță s. v. IARBĂ-ALBĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ierbăluță, ierbăluțesubstantiv feminin
- 1. Plantă erbacee cu frunze ascuțite și aspre spre margine și cu flori violete dispuse în spice mici (Phalaris arundinacea). DEX '09 DEX '98sinonime: iarbă-albă
etimologie:
- Iarbă + sufix -ăluță. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.