ierbăluță sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~țe / E: iarbă + -ăluță] (Reg) 1 Plantă erbacee din familia gramineelor, cu o înălțime de până la 1,5 m, cu frunze late, cu florile dispuse într-un spic, de culoare verde-albăstrie sau violetă, specifică zonelor umede Si: dumort (Phalaris arundinacea). 2 Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele colorate în prima fază în dungi verzi și albe-roz și ulterior devenind gălbui Si: iarbă-albă (Phalaris picta).