opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOINAR, -Ă, hoinari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care umblă mult și fără țintă, fără căpătâi. – Hoină (= oină) + suf. -ar.

HOINAR, -Ă, hoinari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care umblă mult și fără țintă, fără căpătâi. – Hoină (= oină) + suf. -ar.

hoinar, ~ă smf, a [At: ODOBESCU, S. III, 113 / Pl: ~i, ~e / E: hoină +-ar] 1 (Înv) Copil jucăuș. 2 (Înv) Jucător de oină. 3-4 (Pex) (Persoană) care umblă mult și fără țintă.

HOINAR, -Ă, hoinari, -e, adj. Care bate drumurile, care umblă fără țintă; vagabond. Vino în strada cu tei ruginii, Pasul hoinar să ne poarte. FRUNZĂ, Z. 71. Adulmecă marea un cîine hoinar. LESNEA, I. 85. Nu știu cum s-a întîmplat de a rămas pictura cu totul înlăturată din cărarea mult cotitei mele colinde de vînător hoinar. ODOBESCU, S. III 113.

HOINAR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre ființe) Care umblă mult și fără rost; vagabond. Un câine ~. /oină + suf. ~ar

hoinar m. vagabond.

hoĭnár m. (d. hoĭnă). Vagabond, haĭmana: a umbla hoĭna. – Fem. -áră, -ăríță și -ăreásă.

oinar[1] sm vz hoinar

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hoinar adj. m., s. m., pl. hoinari; adj. f., s. f. hoinară, pl. hoinare

hoinar adj. m., s. m., pl. hoinari; adj. f., s. f. hoinară, pl. hoinare

hoinar adj. m. (sil. hoi-), s. m., pl. hoinari; f. sg. hoinară, pl. hoinare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HOINAR adj., s. 1. adj., s. pribeag, rătăcitor, vagabond, (înv.) stranic. (Un om ~.) 2. adj. nestatornic, sprințar, (pop.) spulberatic. (Gânduri ~.)

HOINAR adj., s. 1. adj., s. pribeag, rătăcitor, vagabond, (înv.) stranic. (Un om ~.) 2. adj. nestatornic, sprințar, (pop.) spulberatic. (Gînduri ~.)

Intrare: hoinar (adj.)
hoinar1 (adj.) adjectiv
  • silabație: hoi-nar info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoinar
  • hoinarul
  • hoinaru‑
  • hoinară
  • hoinara
plural
  • hoinari
  • hoinarii
  • hoinare
  • hoinarele
genitiv-dativ singular
  • hoinar
  • hoinarului
  • hoinare
  • hoinarei
plural
  • hoinari
  • hoinarilor
  • hoinare
  • hoinarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: hoinar (s.m.)
  • silabație: hoi-nar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoinar
  • hoinarul
  • hoinaru‑
plural
  • hoinari
  • hoinarii
genitiv-dativ singular
  • hoinar
  • hoinarului
plural
  • hoinari
  • hoinarilor
vocativ singular
  • hoinarule
  • hoinare
plural
  • hoinarilor
oinar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hoinar, hoinarisubstantiv masculin
hoinară, hoinaresubstantiv feminin
hoinar, hoinarăadjectiv

  • 1. (Persoană) care umblă mult și fără țintă, fără căpătâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vagabond
    • format_quote Vino în strada cu tei ruginii, Pasul hoinar să ne poarte. FRUNZĂ, Z. 71. DLRLC
    • format_quote Adulmecă marea un cîine hoinar. LESNEA, I. 85. DLRLC
    • format_quote Nu știu cum s-a întîmplat de a rămas pictura cu totul înlăturată din cărarea mult cotitei mele colinde de vînător hoinar. ODOBESCU, S. III 113. DLRLC
etimologie:
  • Hoină (= oină) + sufix -ar. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.