opțiuni
  • info

2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂMĂI, pers. 3 hămăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini) A lătra. [Prez. ind. și: hămăiește. – Var.: hâmâi vb. IV] – Ham1 + suf. -ăi.

HĂMĂIT, hămăituri, s. n. Lătrat, hămăială, hămăitură. – V. hămăi.

HĂMĂIT, hămăituri, s. n. Lătrat, hămăială, hămăitură. – V. hămăi.

HÂMÂI vb. IV v. hămăi.

hămăi vi [At: SADOVEANU, SĂM. II, 261 / V: ~mui, hâmâi / Pzi: p 3 ~ește și hămăie / E: ham4] (D. câini) 1 A emite în mod repetat sunetul „ham”. 2 A lătra.

hămăit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: hămăi] Pe care îl latră câinii.

hămăit1 sn [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~uri / E: hămăi] 1 Hămăire (1). 2 Lătrare.

hămui1 v vz hămăi

hâmâi vi vz hămăi

HĂMĂI, pers. 3 hămăie (hămăiește), vb. IV. Intranz. (Despre câini) A lătra. [Var.: hâmâi vb. IV] – Ham1 + suf. -ăi.

HÂMÂI vb. IV V. hămăi.

HĂMĂI, pers. 3 hămăie și hămăiește, vb. IV. Intranz. (Despre cîini) A lătra. Cît de neliniștiți hămăiesc cînii, cînd luna, răsărind, plimbă pe imașuri umbrele răzlețe ale nourilor. CAMILAR, TEM. 43. Un cîne se repede hămăind; apoi deodată tace. SADOVEANU, O. IV 13. Dulăul... mai hămăia din cînd în cînd neîncrezător și răgușit. REBREANU, R. I 93. – Variantă: hîmîi (DELAVRANCEA, S. 6) vb. IV.

HĂMĂIT, hămăituri, s. n. Lătrat. Desfătarea de la masa de atunci, din pridvorul hanului, în noaptea cu hămăit de cîini... stăruiește în amintire. PAS, Z. I 45. În hămăitul întărîtat al unui cîne, pătrunseră într-o ogradă. SADOVEANU, O. VII 343. – Pronunțat: -mă-i-.

HÎMÎI vb. IV v. hămăi.

A HĂMĂI pers. 3 hămăie intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a face „ham-ham”; a lătra. 2) fig. fam. peior. (despre oameni) A vorbi mult (pe un ton de ceartă); a lătra. /ham + suf. ~ăi

HĂMĂIT ~uri n. 1) v. A HĂMĂI. 2) Strigăt caracteristic speciei, scos mai ales de câini; lătrat. /v. a hămăi

hămăì v. Mold. a lătra: cănd hămăià, nu-i auziai glasul AL. [V. ham!].

hămăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. ham-ham; rus. gámkatĭ). Fam. Latru, maĭ ales fără motiv apropiat, cum fac cîniĭ la lună.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hămăi (a ~) (a lătra) vb., ind. prez. 3 hămăie, imperf. 3 pl. hămăiau; conj. prez. 3 să hămăie

hămăit s. n., pl. hămăituri

hămăi (a ~) vb., ind. prez. 3 hămăie, imperf. 3 sg. hămăia; conj. prez. 3 să hămăie

hămăit s. n., pl. hămăituri

hămăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. hămăie, imperf. 3 sg. hămăia

hămăit s. n., pl. hămăituri

hămăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HĂMĂI vb. v. lătra.

HĂMĂIT s. v. lătrat.

HĂMĂI vb. a lătra, (pop.) a bate, (reg.) a blehăi, (prin Ban.) a puidăi, (Mold.) a zăpăi. (Cîinii ~.)

HĂMĂIT s. hămăială, hămăire, hămăitură, lătrare, lătrat, lătrătură, (Mold.) zăpăit, zăpăitură. (~ de cîini.)

Intrare: hămăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hămăi
  • hămăire
  • hămăit
  • hămăitu‑
  • hămăind
  • hămăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • hămăie
 (să)
  • hămăie
  • hămăia
  • hămăi
  • hămăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • hămăie
 (să)
  • hămăie
  • hămăiau
  • hămăiră
  • hămăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hămăi
  • hămăire
  • hămăit
  • hămăitu‑
  • hămăind
  • hămăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • hămăiește
 (să)
  • hămăiască
  • hămăia
  • hămăi
  • hămăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • hămăiesc
 (să)
  • hămăiască
  • hămăiau
  • hămăiră
  • hămăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hâmâi
  • hâmâire
  • hâmâit
  • hâmâitu‑
  • hâmâind
  • hâmâindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • hâmâie
 (să)
  • hâmâie
  • hâmâia
  • hâmâi
  • hâmâise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • hâmâie
 (să)
  • hâmâie
  • hâmâiau
  • hâmâiră
  • hâmâiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hâmâi
  • hâmâire
  • hâmâit
  • hâmâitu‑
  • hâmâind
  • hâmâindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • hâmâiește
 (să)
  • hâmâiască
  • hâmâia
  • hâmâi
  • hâmâise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • hâmâiesc
 (să)
  • hâmâiască
  • hâmâiau
  • hâmâiră
  • hâmâiseră
Intrare: hămăit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hămăit
  • hămăitul
  • hămăitu‑
plural
  • hămăituri
  • hămăiturile
genitiv-dativ singular
  • hămăit
  • hămăitului
plural
  • hămăituri
  • hămăiturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hămăiverb

  • 1. (Despre câini) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a face „ham-ham”. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: bate blehăi lătra puidăi zăpăi
    • format_quote Cît de neliniștiți hămăiesc cînii, cînd luna, răsărind, plimbă pe imașuri umbrele răzlețe ale nourilor. CAMILAR, TEM. 43. DLRLC
    • format_quote Un cîne se repede hămăind; apoi deodată tace. SADOVEANU, O. IV 13. DLRLC
    • format_quote Dulăul... mai hămăia din cînd în cînd neîncrezător și răgușit. REBREANU, R. I 93. DLRLC
  • 2. figurat familiar peiorativ (Despre oameni) A vorbi mult (pe un ton de ceartă). NODEX
    sinonime: lătra
etimologie:
  • Ham (1.) + sufix -ăi DEX '09 DEX '98 NODEX

hămăit, hămăiturisubstantiv neutru

  • 1. Hămăială, hămăire, hămăitură, lătrare, lătrat, lătrătură, zăpăit, zăpăitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hămăială hămăire hămăitură lătrare lătrat lătrătură zăpăit zăpăitură
    • format_quote Desfătarea de la masa de atunci, din pridvorul hanului, în noaptea cu hămăit de cîini... stăruiește în amintire. PAS, Z. I 45. DLRLC
    • format_quote În hămăitul întărîtat al unui cîne, pătrunseră într-o ogradă. SADOVEANU, O. VII 343. DLRLC
etimologie:
  • vezi hămăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.