golomăț¹ sn vz golomoz¹

golomăț² sm vz golomoz²

golomăț, -óț, -óz, V. gălămoz.

gălămoz² sm vz golomoz²

glomoz sn vz golomoz

golomoc² sn vz golomoz²

golomoc¹ sn vz golomoz¹

golomos sn vz golomoz¹

golomoț¹ sn vz golomoz¹

golomoț² sn vz golomoz²

golomoz¹ sn [At: LB / V: gălăm~, gomoloz, ~os, ~oț, ~oc, ~ăț, glo~ / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Cocoloș (dintr-un material solid). 2 Grămadă de plante strânse și făcute ghem. 3 Moloz. 4 (Îf gălăm~) Pământ și lut cu paie, pentru lipitul pereților. 5 (Îf gălăm~) Mocirlă. 6 Grămadă de oameni care vorbesc toți odată. 7 Amestecătură. 8 (Fig) Batjocură. 9 (Îf glo~) Amestec. 10 (Îf ~oț) Harababură.

golomoz² sm [At: PANȚU, PL. / V: gălăm~, ~oc, ~oț, ~măț / Pl: ~i / E: nct] Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori roșietice sau violete, cultivată ca plantă furajeră (Dactylis glomerata).

gomoloz sn vz golomoz

GOLOMOZ m. Plantă erbacee furajeră, cu tulpina înaltă și cu flori roșietice sau violete. /Orig. nec.

2) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlomoz, sîrb. glomot, gomot ș. a. V. glămujdesc, hălămujdie, hărmălaĭe, zgomot, gălăgie și cp. cu gălămoz 1). Hălămujdie, hărmălaĭe, învălmășeală, zăhăĭală, dezordine.

1) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlemýžd, melc [Bern. 1, 303], rudă cu lat. glomus, ghem [Wld.]. Cp. și cu glomotoc, gămălie, chilimoț și gălămoz 2). Gogoloș, mototol (de hîrtie, de bumbac, de mĭez de pîne ș. a.). Chilimoț, boț. Gunoĭ. S. m., pl. jĭ. O plantă graminee sălbatică (dáctylis glomerata). – Și gălămoț, golomăț, golomoț, gomoloț În vest golomoz, boț, bulz: un golomoz de mămăligă (Lung. Univ. 9 Dec. 1929, 3, 1). În Tut. golomoz, în Suc. gilmoază (f., pl. e), gunoĭ, băligar.

glomóz, V. gălămoz.

!gălămoz² (plantă) (reg.) s. m., pl. gălămoji

gălămoz¹/golomoz¹ (plantă) (reg.) s. m., pl. gălămoji/ golomoji

golomoz¹ (plantă) v. gălămoz¹

gălămoz/golomoz (bot.) s. m., pl. gălămoji/golomoji

golomoz v. gălămoz

golomoz, -moaze.

GOLOMĂȚ s. (BOT.; Dactylis glomerata) (reg.) noduroasă.

GOLOMĂȚ s. (BOT.; Dactylis glomerata) (reg.) noduroasă.

gălămoz, adj. – v. golomos.

gomoloz, gomoloaze, (golomos, golomoț, gălămoz), s.n. – 1. Resturi, pleavă, gunoi. 2. Ceva fără folos (Bârlea, 1924): „Și-a rămas ce-i golomos / Să iubească ce-i frumos” (Bârlea, 1924, I: 102). 3. Tăciune de grâu (Memoria, 2001). 4. Cocoloș, bulz. – Et. nec. (DEX, MDA).

golomos, adj. (golomoz, golomoț, gălămoz) – 1. Ghem, cocoloș. 2. Netrebnic, fără niciun folos (Bârlea 1924): „Și-a rămas ce-i golomas / Să iubească ce-i frumos” (Bârlea 1924 I: 102). – Et. nec. (MDA).

gomoloz, -oaze, s.n. – Tăciune de grâu (Memoria 2001). – Din gomoloz „cocoloș, bulz”, ref. la forma tăciunelui.

GOLOMĂȚ s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, înaltă până la 120 cm, cu flori roșii sau violete, cu lăstari comprimați la bază, tecile frunzelor aspre și inflorescența un panicul (Dactylis glomerata); cultivată ca plantă furajeră.

DACTYLIS L., GOLOMĂȚ, fam. Gramineae. Gen originar din Africa, Asia, Europa, are o singură specie: Dactylis glomerata L. Erbacee, perenă, 0,50- 1,00 m înălțime, frunze liniare. înflorește vara. Flori dispuse cîte 3-5 în spiculețe verzi, obișnuit roșietice sau violete, în paniculă erectă, unilaterală.