bologan sm vz gologan

gologan sm [At: I. IONESCU, M. 358 / V: bo~ / Pl: ~i / E: rs голова] 1 (Iuz) Monedă de aramă (în valoare de 10 bani) Si: (reg) ban² (2). 2 (Pgn) Monedă de mică valoare Si: ban² (1).

gologăni vt [At: ALECSANDRI, T. 401 / Pzi: ~nesc / E: gologan] (Îvr) A înșela pe cineva luându-i banii.

bologan s.m. v. gologan.

❍BOLOGAN sm. Olten. 🪙 GOLOGAN.

GOLOGAN sm. 🪙 1 Monedă de aramă, în spec. aceea întrebuințată pînă acum vre-o douăzeci de ani, în valoare de 10 bani: aruncam în mare, din timp în timp, cîte trei ~i (I.-GH.); număra niște ~i și-i punea în fișicuri (D.-ZAMF.) ¶ 2 ‡ Monedă de aramă de trei parale.

GOLOGĂNI (-ănesc) vb. tr. F A lua cuiva (prin înșelăciune) banii, gologanii; a pungăși.

GOLOGAN, gologani, s. m. Monedă de mică valoare, (la pl.) bani, parale. Cînd în buzunar zornăia... un gologan de cinci, te ispitea gîndul să ocolești pe la simigerie. PAS, Z. I 139. Primește minunăția în schimbul a cîțiva gologani. ARDELEANU, D. 9. Ne luase la fiecare cîte doi gologani de trei parale și ouă roșii, ca să ne lase sus în clopotniță. CARAGIALE, S. N. 105.

GOLOGĂNI, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lua cuiva gologanii; a pungăși. O să-mi gologănească simpatrioții! ALECSANDRI, T. I 116.

GOLOGAN ~i m. 1) Monedă măruntă cu valoare neînsemnată; para. 2) la pl. fam. Bani în număr nedeterminat; parale. /Orig. nec.

A GOLOGĂNI ~esc tranz. rar (persoane) A lipsi de bani (în mod nelegal sau cu forța). /Din gologan

gologan n. ban mărunt. [Poate metateză din gogolan cu sensul de ban rotund (v. gologoț)].

gologănì v. fig. a înșela luând gologani: cum o să-mi gologănească simpatrioții! AL.

gologán m. (rus. golován, căpățînos, d. golová, vsl. glava, cap, adică „monetă cu un cap pe ĭa”. V. glavă, haldan). Vechĭ. Monetă de aramă de treĭ parale. Azĭ. Monetă de aramă saŭ de nichel: un gologan de 5, de 10 banĭ (pînă la războĭu mondial). – În Mold. nord și galagan (după pron. rus.).

gologănésc v. tr. (d. gologan). Fam. Ĭaŭ gologanĭ de la lume. Sfănțuĭesc, ung, mituĭesc cu un mic bacșiș.

gologan s. m., pl. gologani

gologăni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănesc, 3 sg. gologănește, imperf. 1 gologăneam; conj. prez. 1 sg. să gologănesc, 3 să gologănească

gologan s. m., pl. gologani

gologăni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănesc, imperf. 3 sg. gologănea; conj. prez. 3 să gologănească

gologan s. m., pl. gologani

gologăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gologănesc, imperf. 3 sg. gologănea; conj. prez. 3 sg. și pl. gologănească

gologan (gologani), s. m. – 1. Monedă de aramă de 10 bani. – 2. Bani. Creație expresivă, bazată pe rădăcina gog-, s. v.; cf. și gogoloi, gogoneț, golomoz. Sensul primar, conform acestei explicații, trebuia să fie cel de „bulgăre” sau bilă; pentru trecerea semantică, cf. fr. bille „bulgăre” și „monedă de aramă”, sp. redondo „monedă”, sp. din Cuba bolo „monedă de argint”. Originea expresivă a fost indicată încă de Bogrea, Dacor., IV, 818; după Cihac, II, 121, urmat de Scriban și cu îndoieli de către DAR, trebuie plecat de la *golovan, din sl. glava „cap”, explicație insuficientă. Der. gologăneț, s. n. (mărunțiș; bănet); gologăni, vb. (a înșela, a escroca, a fura). Din rom. provin mag. din Trans. gologany „monedă de aramă” și bg. gologan (Capidan, Raporturile, 231).

a întoarce pe cineva de gologani expr. a fura banii cuiva.

GOLOGAN s. v. ban.

GOLOGAN s. ban, franc, para, (înv. și pop.) sorocovăț, (pop. și fam.) pitac, sfanț, (reg. și fam.) pițulă, (astăzi fam.) arginți (pl.), (fam.) capital, (arg.) lovele (pl.), mangări (pl.), mardei (pl.), material. (A rămas fără ~i.)