ghimber sm [At: PANȚU, PL.² / V: ghimbir, gimbir, imber, imbir, imbiriu / Pl: ~i / E: mg gyömber^[1]] Plantă erbacee din regiunile tropicale, cu rizom bogat în uleiuri aromatice (Zingiber officinale).

GHIMBER s. m. v. ghimbir.

GHIMBER m. Plantă erbacee tropicală din al cărei rizom se extrag uleiuri eterice. [Var. ghimbir] /<ung. gyömber

ghimber m. 1. plantă originară din India, a cării rădăcină are gustul piperului (Zingiber); 2. rădăcina acestei plante întrebuințată ca aromă. [Ung. GYÖMBÉR].

ghimbér și -ír m. ca plantă și n. ca substanță (sîrb. gjumbir, ung. gyömbér, rus. inbirĭ, pol. imbir, germ. ingber, ingwer, fr. gingembre, it. zénzero, zenzévero, zenzóvero, sp. pg. gengibre, ar. zingebil, turc. zinğefil, zenğefil, ngr. tzintzevron, vgr. ziggiberis, lat. zingiber, zinziber). O plantă erbacee originară din sudu Asiiĭ și cultivată azĭ în Mexic și maĭ ales în Jamaĭca (zingiber officinále saŭ amómum zingiber). Rădăcina eĭ e aromatică și e bună contra durerilor de dințĭ, contra dispepsiiĭ atonice și p. cataplazme revulsive. – Se zicea și imbír^[1] (după rus. și pol.). V. zurumbat.

ghimbir sm vz ghimber

gimbir² sm vz ghimber

imber sm vz ghimber

imbir sm vz ghimber

imbiriu sm vz ghimber

țimbiră^[1] sfs vz ghimber

GHIMBIR s. m. Plantă erbacee din regiunile subtropicale, al cărei rizom uscat e folosit în medicină și ca condiment pentru prepararea siropurilor sau a dulcețurilor (Zingiber officinale). – Variantă: ghimber s. m.

imbír, V. ghimber.

ghimber/ghimbir s. m.

ghimber/ghimbir s. m.

ghimber.

!ghimbir s. m.

ghimber s. m. – Plantă erbacee tropicală, aromatică. – Var. (înv.) ghimbir, imbir. Mag. gyömber (Cihac, II, 601; Gáldi, Dict., 91), cf. sb., cr. gjumber; var., din rut. imber (sec. XVIII).

GHIMBER, ghimberi, s.m. (În special la sg.) Plantă originară din Asia (Zingiber officinale), al cărei rizom bulbos, cu aspect de homunculus, se utilizează, ras, tăiat felii sau uscat și măcinat, ca aromatizant pentru preparate culinare și de cofetărie; se comercializează proaspăt, întreg, felii conservate în sirop sau confiate și sub formă de pulbere de ghimber; var. ghimbir; engl. ginger

ZINGIBER Boehm., GHIMBER, fam. Zinberaceae. Gen cu cca 85 specii în regiunile tropicale ale Asiei. Plante erbacee, perene, cu rizom aromatic. Flori (label des, trilobat) pedunculate, în inflorescențe terminale, bractee mari, dense, în a căror axilă se află florile. Frunze lanceolate sau eliptice, înguste.

GHIMBER s. (BOT.; Zingiber officinale) (reg.) rădăcină-de-piper-alb.

GHIMBER s. (BOT.; Zingiber officinale) (reg.) rădăcină-de-piper-alb.

ghimbér, s.m. (reg.) Ghințură (Gentiana lutea L., Gentiana punctata L.). – Din magh. gyömber (DEX, MDA).