opțiuni
  • info

14 definiții pentru facultativ

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FACULTATIV, -Ă, facultativi, -e, adj. Care este lăsat la alegerea, la voia cuiva, care nu este obligatoriu; benevol. – Din fr. facultatif.

FACULTATIV, -Ă, facultativi, -e, adj. Care este lăsat la alegerea, la voia cuiva, care nu este obligatoriu; benevol. – Din fr. facultatif.

facultativ, ~ă a [At: GHICA, S. 450 / Pl: ~i, ~e / E: fr facultatif] Care nu e obligatoriu Si: benevol.

FACULTATIV, -Ă, facultativi, -e, adj. (În opoziție cu obligatoriu) Lăsat la alegere, după voia cuiva, neobligatoriu, benevol. Stație facultativă. Bibliografie facultativă.

FACULTATIV, -Ă adj. Lăsat, făcut la alegerea, după voia, după bunul plac al cuiva; benevol. [< fr. facultatif].

FACULTATIV, -Ă adj. lăsat la alegerea, la voia cuiva; neobligatoriu, benevol. (< fr. facultatif)

FACULTATIV ~ă ( ~i, ~e) (despre lecții, prelegeri, cursuri etc.) Care poate fi frecventat după dorință. /<fr. facultatif

facultativ a. care se poate face sau nu (în opozițiune cu obligatoriu).

*facultatív. -ă adj. (d. facultate; fr. facultatif). Care e lăsat la voĭa ta să-l facĭ orĭ nu: muncă facultativă. Adv. În mod facultativ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

facultativ adj. m., pl. facultativi; f. facultativă, pl. facultative

facultativ adj. m., pl. facultativi; f. facultativă, pl. facultative

facultativ adj. m., pl. facultativi; f. sg. facultativă, pl. facultative

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FACULTATIV adj. 1. v. benevol. 2. v. opțional. 3. v. supletiv.

FACULTATIV adj. 1. benevol, nesilit. (Contribuții ~.) 2. (JUR.) supletiv. (O normă legală ~.)

Facultativ ≠ obligatoriu

Intrare: facultativ
facultativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • facultativ
  • facultativul
  • facultativu‑
  • facultativă
  • facultativa
plural
  • facultativi
  • facultativii
  • facultative
  • facultativele
genitiv-dativ singular
  • facultativ
  • facultativului
  • facultative
  • facultativei
plural
  • facultativi
  • facultativilor
  • facultative
  • facultativelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

facultativ, facultativăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.