eunuc sm [At: MOXA, 393/21 / V: (înv) ~uh, evnuh / S și: (rar) ~uch / P: e-u~ / Pl: ~uci / E: lat eunucus] 1 Membru al unei secte religioase, ai cărei adepți se supuneau castrării Cf scapet, scopit. 2 (La musulmani) Bărbat castrat, folosit ca paznic (al unui harem). 3 (Înv) Bărbat castrat. 4 (Fig) Bărbat lipsit de vigoare. 5 (Spc; rar) Bărbat impotent.

EUNUC, eunuci, s. m. (La turci) Bărbat castrat folosit ca paznic la curtea sultanului (în special pentru paza haremului). V. famen. Eu știu unde se află ascunsă comoara regelui Dromichet!... izbucni neașteptat un glas ascuțit de eunuc, un sclav persan. C. PETRESCU, R. DR. 12. Sar eunucii, vin, îl prind – Se-ntoarce-arabul răsărind Cu ochii înghețați. COȘBUC, P. I 114. – Pronunțat: e-u-.

EUNUC s.m. 1. Bărbat castrat căruia îi era încredințată paza unui harem la musulmani. 2. (Fig.) Om laș, fricos, lipsit de energie. [< fr. eunuque, it. eunuco, cf. gr. eunoukhos].

EUNUC s. m. 1. (în Orient) bărbat castrat, paznic al unui harem. 2. nume dat ofițerilor regilor evrei, însărcinați cu garda camerei acestora. 3. ofițer care avea în grijă garderoba și iatacul împăratului în Imperiul Roman de Răsărit. 4. (fig.) om laș, fricos, lipsit de energie virilă. (< fr. eunuque, lat. eunuchus)

EUNUC ~ci m. 1) Bărbat castrat folosit ca paznic al haremului în Orient. 2) fig. Bărbat lipsit de energie. /<fr. eunuqie, lat. eunuchus

eunuc m. om însărcinat cu paza femeilor unui harem: famen, scopit.

*eŭnúc m. (vgr. eunûhos). Castrat (hadîn, scapeț) care păzește femeile din harem. V. famen.

eunuh sm vz eunuc

evnuh sm vz eunuc

eunuc (desp. e-u-) s. m., pl. eunuci

eunuc (e-u-) s. m., pl. eunuci

eunuc s. m. (sil. e-u-), pl. eunuci

EUNUC s. (înv.) famen, hadâmb. (~ la un harem.)

EUNUC s. (înv.) famen, hadîmb. (~ la un harem.)