opțiuni
  • info

3 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ESTIMAT, estimate, s. n. Valoare aproximativă cu care se înlocuiește valoarea exactă a unei mărimi atunci când măsurarea experimentală a acesteia este afectată de erori. – V. estima.

ESTIMAT, estimate, s. n. Valoare aproximativă cu care se înlocuiește valoarea exactă a unei mărimi atunci când măsurarea experimentală a acesteia este afectată de erori. – V. estima.

estimat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: estima] 1 Căruia i s-a determinat valoarea Si: evaluat. 2 (D. o mărime, o cantitate etc.) Calculat cu aproximație Si: evaluat. 3 (Nav; îs) Punct ~ Punct în care se află o navă, calculat prin estimă. 4 (Nav; îs) Navigație ~ă Navigație care folosește estima ca procedeu de orientare și deteminare a poziției unei nave.

estimat1 sn [At: DEX / Pl: ~e / E: estima] Valoare aproximativă cu care se înlocuiește valoarea exactă a unei mărimi atunci când măsurarea acesteia nu este posibilă sau poate fi afectată de erori.

ESTIMAT s. n. valoare aproximativă cu care se înlocuiește valoarea exactă a unei mărimi, în caz de erori. (< estima)

ESTIMA, estimez, vb. I. Tranz. A evalua (cu aproximație), a aprecia mărimea, valoarea etc. pe baza unor date incomplete. – Din fr. estimer, lat. aestimare.

ESTIMA, estimez, vb. I. Tranz. A evalua (cu aproximație), a aprecia mărimea, valoarea etc. pe baza unor date incomplete. – Din fr. estimer, lat. aestimare.

estima vt [At: STAMATI, D. / Pzi: ~mez / E: fr estimer, lat aestimare] 1 A evalua (cu aproximație). 2 A aprecia mărimea, valoarea etc. pe baza unor date incomplete. 3 (Fîr) A stima.

stima2[1] v vz estima

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ESTIMA, estimez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A determina prețul, cantitatea, valoarea exactă a unui lucru; a evalua, a prețui. Estimăm... numai briliantele, căci numai ele ne interesează. Oricînd se pot demonta și a doua zi reapar în vitrină. C. PETRESCU, A. 326. Exacta cîtime a stînjenilor n-am putut-o estima. I. IONESCU, M. 22.

ESTIMA vb. I. tr. A stabili valoarea aproximativă a unui bun sau a unui obiect; a evalua, a prețui. [< fr. estimer, it. estimare, lat. aestimare].

ESTIMA vb. tr. a evalua cu aproximație, a aprecia mărimea, valoarea etc., pe baza unor date incomplete. (< fr. estimer, lat. aestimare)

A ESTIMA ~ez tranz. (obiecte) A examina calitativ și cantitativ, stabilind prețul sau valoarea; a aprecia; a evalua; a prețui. /<fr. estimer, lat. aestimare

*estiméz v. tr. (lat. áestimo, -áre. V. stimez). Evaluez, prețuĭesc, hotărăsc valoarea: a estima o casă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

estimat s. n., pl. estimate

estimat s. n., pl. estimate

estimat s. n., pl. estimate

estima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. estimez, 3 estimează; conj. prez. 1 sg. să estimez, 3 să estimeze

estima (a ~) vb., ind. prez. 3 estimează

estima vb., ind. prez. 1 sg. estimez, 3 sg. și pl. estimează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ESTIMA vb. v. evalua.

ESTIMA vb. a aprecia, a calcula, a evalua, a măsura, a prețui, a socoti, (livr.) a priza, (înv. și reg.) a prinde, (înv.) a prețălui, a sămălui. (A ~ valoarea unui obiect.)

Intrare: estimat (adj.)
estimat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estimat
  • estimatul
  • estimatu‑
  • estimată
  • estimata
plural
  • estimați
  • estimații
  • estimate
  • estimatele
genitiv-dativ singular
  • estimat
  • estimatului
  • estimate
  • estimatei
plural
  • estimați
  • estimaților
  • estimate
  • estimatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: estimat (s.n.)
estimat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estimat
  • estimatul
  • estimatu‑
plural
  • estimate
  • estimatele
genitiv-dativ singular
  • estimat
  • estimatului
plural
  • estimate
  • estimatelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: estima
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • estima
  • estimare
  • estimat
  • estimatu‑
  • estimând
  • estimându‑
 singular plural
  • estimează
  • estimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • estimez
 (să)
  • estimez
  • estimam
  • estimai
  • estimasem
a II-a (tu)
  • estimezi
 (să)
  • estimezi
  • estimai
  • estimași
  • estimaseși
a III-a (el, ea)
  • estimează
 (să)
  • estimeze
  • estima
  • estimă
  • estimase
plural I (noi)
  • estimăm
 (să)
  • estimăm
  • estimam
  • estimarăm
  • estimaserăm
  • estimasem
a II-a (voi)
  • estimați
 (să)
  • estimați
  • estimați
  • estimarăți
  • estimaserăți
  • estimaseți
a III-a (ei, ele)
  • estimează
 (să)
  • estimeze
  • estimau
  • estimară
  • estimaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

estimat, estimatesubstantiv neutru

  • 1. Valoare aproximativă cu care se înlocuiește valoarea exactă a unei mărimi atunci când măsurarea experimentală a acesteia este afectată de erori. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi estima DEX '09 DEX '98 DN

estima, estimezverb

  • 1. A evalua (cu aproximație), a aprecia mărimea, valoarea etc. pe baza unor date incomplete. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: aprecia evalua prețui
    • format_quote Estimăm... numai briliantele, căci numai ele ne interesează. Oricînd se pot demonta și a doua zi reapar în vitrină. C. PETRESCU, A. 326. DLRLC
    • format_quote Exacta cîtime a stînjenilor n-am putut-o estima. I. IONESCU, M. 22. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.