decorat², ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: decora] 1 (D. obiecte, săli, clădiri) Împodobit. 2 (D. persoane) Care a primit o decorație.

decorat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decora] 1-2 Decorare (1-2).

DECORAT, -Ă, decorați, -te, adj. (Despre lucruri) Împodobit, ornamentat.

DECORA, decorez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi o clădire, o cameră etc. cu diverse obiecte, ornamente, zugrăveli etc. 2. A acorda, a conferi cuiva o decorație. – Din fr. décorer, lat. decorare.

decora vt [At: DEX / Pl: ~rez / E: fr décorer] 1 A împodobi o clădire, o sală, un obiect, cu diverse ornamente. 2 A acorda cuiva o decorație.

DECORA, decorez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi o clădire, o cameră etc. cu diverse obiecte, ornamente, zugrăveli etc., destinate să le înfrumusețeze. 2. A acorda, a conferi cuiva o decorație. – Din fr. décorere, lat. decorare.

DECORA, decorez, vb. I. Tranz. 1. A ornamenta, a împodobi ceva (mai ales o clădire, o cameră, o sală) cu obiecte sau cu lucrări de podoabă (ornamente, zugrăveli etc.). Căminul... tînăra l-a decorat, l-a dichisit să fie frumos și arătos. CĂLUGĂRU, O. P. 442. La tribuna decorată cu salcie și stegulețe s-au perindat, cred, mulți oratori. SAHIA, N. 20. Tu vei avea, fii sigur, a statuă bogată Al cărei bust cu lanțuri eu am să-l decorez. ALEXANDRESCU, M. 214. ◊ Fig. Fire de nor decorau albastrul cerului. SAHIA, N. 61. 2. A acorda, a conferi cuiva o decorație. A fost decorat cu «Ordinul Muncii». ▭ Fruntașii muncii, cadrele de bază din gospodăria colectivă sînt prețuiți de întregul popor. Mulți dintre ei au fost decorați cu ordine și medalii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 642.

DECORA vb. I. tr. 1. A orna, a împodobi cu decoruri. 2. A conferi, a acorda cuiva o decorație. [< fr. décorer, it., lat. decorare].

DECORA vb. tr. 1. a orna, a împodobi cu decoruri. 2. a conferi o decorație. (< fr. décorer, lat. decorare)

A DECORA² ~ez tranz. (persoane) A menționa cu o decorație. /<fr. décorer, lat. decorare

A DECORA¹ ~ez tranz. (săli, clădiri etc.) A împodobi cu decoruri; a înzestra cu elemente ornamentale; a ornamenta. /<fr. décorer, lat. decorare

decorà v. 1. a împodobi cu decoruri; 2. a da o decorațiune: soldatul fu decorat.

*decoréz v. tr. (fr. décorer, lat. décoro, -áre, d. décus, décoris, ornament). Ornez, înfrumusețez. Onorez cu o decorațiune: a decora un soldat.

decora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decorez, 3 decorează; conj. prez. 1 sg. să decorez, 3 să decoreze

decora (a ~) vb., ind. prez. 3 decorează

decora vb., ind. prez. 1 sg. decorez, 3 sg. și pl. decorează

DECORAT adj. 1. v. împodobit. 2. (impr.) medaliat. (Persoană ~.)

DECORAT adj. 1. gătit, împodobit, înfrumusețat, ornamentat, ornat, pavoazat, (prin Munt.) taxidit. (O clădire frumos ~.) 2. (impr.) medaliat. (Persoană ~.)

DECORA vb. 1. v. împodobi. 2. (impr.) a medalia. (A ~ pe cineva pentru vitejie.)

DECORA vb. 1. a găti, a împodobi, a înfrumuseța, a orna, a ornamenta, a pavoaza. (A ~ un interior.) 2. (impr.) a medalia. (A ~ pe cineva pentru vitejie.)