DANSATOR, -OARE, dansatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care dansează. 2. Persoană a cărei profesie este dansul (1). – Dansa + suf. -tor.

dansator, ~oare [At: DACIA LIT. 107/13 / Pl: ~i, ~oare / E: dansa + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care dansează (1) Si: jucător, (îvp) danțator (1-2), dănțuitor (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) a cărei profesiune este dansul (6). 5 sm (Spc) Balerin.

DANSATOR, -OARE, dansatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care dansează. 2. Persoană a cărei profesiune este dansul (1). – Dansa + suf. -tor.

DANSATOR, -OARE, dansatori, -oare, s. m. și f. Persoană care dansează; persoană care are ca profesiune dansul (v. baletist, balerină). Vor intra o dansatoare și un dansator, iar o dată cu ei un pitic cocoșat, isteț, care le va parodia dansul, căutînd să-i încurce. CAMIL PETRESCU, T. II 116. Idealul ei ar fi fost să se facă dansatoare. REBREANU, R. I 56.

DANSATOR, -OARE s.m. și f. Persoană care dansează; persoană care are ca profesiune dansul. [< dansa + -tor].

DANSATOR, -OARE s. m. f. 1. cel care dansează. 2. profesionist al dansului. (< dansa + -tor)

dansatoare-stea s. f. Dansatoare de primă clasă ◊ „Partener ireproșabil al acestei «dansatoare-stea», cu care alcătuiește un cuplu fericit, N. F. se distinge prin [...]” Cont. 4 V 62 p. 6 (din dansatoare + stea, după fr. danseuse étoile)

DANSATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană care dansează. 2) Persoană care profesează dansul. /a dansa + suf. ~tor

*dansatór, -oáre s. Persoană care dansează.

dansatoare s. f., g.-d. art. dansatoarei; pl. dansatoare

dansatoare s. f., g.-d. art. dansatoarei; pl. dansatoare

dansatoare s. f., g.-d. art. dansatoarei; pl. dansatoare

DANSATOR s. 1. jucător, (pop.) dănțuitor. (~ într-un ansamblu popular.) 2. v. balerin.

DANSATOR s. 1. jucător, (pop.) dănțuitor. (~ într-un ansamblu popular.) 2. balerin, (rar) baletist. (~ la Opera Română.)