opțiuni
  • info

3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURTA, curtez, vb. I. Tranz. A face curte (III) unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, simpatia, dragostea; a curteni. – Din curte (după fr. courtiser).

curta vt [At: POLIZU / Pzi: ~tez / E: curte] A fi plin de amabilitate pentru a câștiga simpatia, favoarea sau dragostea cuiva Si: (înv) curtarisi, curteni,

CURTA, curtez, vb. I. Tranz. A face curte (III) unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, dragostea; a curteni. – Din curte (după fr. courtiser).

CURTA, curtez, vb. I. Tranz. (învechit) A face curte (unei femei). Jupîn Dumitrache crede, și crede și Chiriac, că Rică o «curtează» pe Veta. IBRĂILEANU, S. 51. Ea știe că o curtează [Mișu] de atîta vreme. CARAGIALE, S. U. 45.

CURTA vb. I. tr. A face curte unei femei, a căuta să-i cîștigi favoarea, simpatia, dragostea. [După fr. courtiser].

CURTA vb. tr. a face curte unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, simpatia, dragostea. (după fr. courtiser)

A CURTA ~ez tranz. (femei) A trata cu atenție deosebită pentru a câștiga favoarea, simpatia sau dragostea. /Din curte

curtá v. a face curte.

curt, ~ă [At: ANON. CAR. / Pl: ? / E: mg kurta] (Mgm) 1-4 smf, a (Animal, pasăre) cu coada scurtă. 5 sm Urs.

*curtéz v. tr. (d. curte, după fr. courtiser. Fac curte, curtenesc, daŭ atențiune (femeilor).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

curta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. curtez, 3 curtează; conj. prez. 1 sg. să curtez, 3 să curteze

curta (a ~) vb., ind. prez. 3 curtează

curta vb., ind. prez. 3 sg. și pl. curtează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CURTA vb. (înv.) a curteni. (A ~ o fată.)

CURTA vb. (înv.) a curteni. (A ~ o fată.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

curt (-tă), adj. – (Trans., Banat) Berc, fără coadă. Mag. kurta (DAR).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

curt, -ă, curți, -te, adj. (reg.) scurt de coadă, berc, ciumpav, ciopârtac, retezat, ciont.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Pterostylis curta R. Br. Specie care înflorește vara. Flori terminale, solitare, albicioase cu dungi verzi, în formă de coif, cu vîrful verde, petalele exterioare laterale cu vîrfuri foarte lungi. Frunze dispuse în rozetă, scurt-pețiolate, eliptice, lungi de 2-3 cm. Plantă de cca 14 cm înălțime.

Intrare: curta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curta
  • curtare
  • curtat
  • curtatu‑
  • curtând
  • curtându‑
 singular plural
  • curtează
  • curtați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curtez
 (să)
  • curtez
  • curtam
  • curtai
  • curtasem
a II-a (tu)
  • curtezi
 (să)
  • curtezi
  • curtai
  • curtași
  • curtaseși
a III-a (el, ea)
  • curtează
 (să)
  • curteze
  • curta
  • curtă
  • curtase
plural I (noi)
  • curtăm
 (să)
  • curtăm
  • curtam
  • curtarăm
  • curtaserăm
  • curtasem
a II-a (voi)
  • curtați
 (să)
  • curtați
  • curtați
  • curtarăți
  • curtaserăți
  • curtaseți
a III-a (ei, ele)
  • curtează
 (să)
  • curteze
  • curtau
  • curtară
  • curtaseră
Intrare: curt
curt adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curt
  • curtul
  • curtu‑
  • curtă
  • curta
plural
  • curți
  • curții
  • curte
  • curtele
genitiv-dativ singular
  • curt
  • curtului
  • curte
  • curtei
plural
  • curți
  • curților
  • curte
  • curtelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: Pterostylis curta
Pterostylis curta park  nomenclatura binară
compus
  • Pterostylis curta
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

curta, curtezverb

  • 1. A face curte unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, simpatia, dragostea. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: curteni
    • format_quote Jupîn Dumitrache crede, și crede și Chiriac, că Rică o «curtează» pe Veta. IBRĂILEANU, S. 51. DLRLC
    • format_quote Ea știe că o curtează [Mișu] de atîta vreme. CARAGIALE, S. U. 45. DLRLC
etimologie:
  • curte (după limba franceză courtiser). DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.