cupla [At: IOANOVICI, TEHN. 170 / Pzi: ~lez / E: fr coupler] 1 vt (Teh) A reuni două (sau mai multe) elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea Si: acupla. 2 vrr (D. oameni) A forma un cuplu. 3 vrr (Fam; pex) A avea relații sexuale. 4-5 vtr A (se) instala două telefoane fixe pe aceeași linie. corectat(ă)

* CUPLA (-plez) vb. tr. 🚝 A lega între ele două vagoane sau un vagon cu locomotiva [fr.].

CUPLA, cuplez, vb. I Tranz. A lega, a reuni două sau mai multe elemente (ale unui sistem tehnic, vehicule etc.) într-un sistem care acționează sau este acționat în mod solidar și simultan. – Variantă: acupla vb. I.

CUPLA, cuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem. – Fr. coupler.

CUPLA vb. I. tr. A lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. [< fr. coupler].

CUPLA vb. 1. tr. a lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. II. refl. (despre oameni) a forma un cuplu. (< fr. coupler)

A SE CUPLA mă ~ez intranz. fig. (despre persoane) A se uni (unul cu altul), alcătuind un cuplu; a forma o pereche; a se împerechea. /<fr. coupler

A CUPLA ~ez tranz. 1) (aparate electrice) A uni între ele pentru a face un transfer de energie. 2) (piese, forțe motrice) A uni două câte două pentru a acționa solidar și simultan. /<fr. coupler

CUPLĂ, cuple, s. f. Legătură între două elemente în contact, care au și posibilitatea de mișcare relativă. ♦ Dispozitiv care leagă între ele două vehicule de cale ferată. – Din fr. couple.^[1]

cuplă sf [At: IOANOVICI, TEHN. 347 / Pl: ~le / E: fr couple] 1-2 Dispozitiv demontabil de legare a două elemente ale unui sistem tehnic (sau a două vehicule). 3 Piesă de legare între două vehicule de cale ferată.

CUPLĂ, cuple, s. f. Dispozitiv demontabil de legare a două elemente ale unui sistem tehnic sau a două vehicule. ♦ Piesă de legare între două vehicule de cale ferată. – Din fr. couple.

ACUPLA, acuplez, vb. I. Tranz. A cupla.

CUPLĂ, cuple, s. f. 1. Dispozitiv demontabil pentru legarea a două vehicule sau a două elemente aparținînd unui sistem tehnic. V. cuplaj. 2. Piesă de legare făcînd parte din aparatul de tracțiune al vehiculelor de cale ferată. Cuplă automată. Cuplă cu șurub. ▭ În cuptoare oțelul și fonta se topesc... pe jos se îngrămădesc – corpuri de frînă, juguri, cuple. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 7/1.

CUPLĂ, cuple, s. f. Dispozitiv demontabil de legare a două elemente ale unui sistem tehnic sau a două vehicule. ♦ Piesă de legare făcind parte din aparatul de tracțiune dintre două vehicule de cale ferată. – Fr. couple.

CUPLĂ s.f. Dispozitiv demontabil, cuplaj (2) [în DN, NODEX] pentru un sistem tehnic sau pentru două vehicule. ♦ Piesă cu care se face cuplarea vehiculelor de cale ferată. [< fr. couple].

CUPLĂ s. f. 1. dispozitiv care face cuplarea vehiculelor de cale ferată. 2. legătură între două elemente (piese etc.) care permite o mișcare relativă între ele. (< fr. couple)

CUPLĂ ~e f. 1) Dispozitiv cu care se face cuplarea vagoanelor de tren. 2) Dispozitiv demontabil servind pentru legarea a două vehicule sau a două elemente ale unui sistem tehnic. /<fr. couple

cupla (a ~) (desp. cu-pla) vb., ind. prez. 1 sg. cuplez, 3 cuplează; conj. prez. 1 sg. să cuplez, 3 să cupleze

cupla (a ~) (cu-pla) vb., ind. prez. 3 cuplează

cupla vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. cuplez, 3 sg. și pl. cuplează

cuplă (desp. cu-plă) s. f., g.-d. art. cuplei; pl. cuple

cuplă (cu-plă) s. f., g.-d. art. cuplei; pl. cuple

cuplă s. f. (sil. -plă), g.-d. art. cuplei; pl. cuple

cupla, cuplez I v. t. a trage la măsea. II. v. r. a începe o relație amoroasă.

CUPLA vb. (TEHN.) a acupla.

CUPLA vb. (TEHN.) a acupla.

A cupla ≠ a decupla