coafeză sf [At: DA / V: (înv) ~eoză, ~euză / Pl: ~ze / E: fr coiffeuse] Femeie care are drept meserie coafatul (1).

COAFEZĂ, coafeze, s. f. Femeie care are meseria de coafor. – Pronunțat: co-a-.

COAFEZĂ s.f. Femeie care are meseria de coafor. [< fr. coiffeuse].

COAFEZĂ s. f. femeie coafor. (< fr. coiffeuse)

COAFEZĂ ~e f. Femeie specializată în aranjarea părului în coafură. [G.-D. coafezei; Sil. coa-fe-] /<fr. coiffeuse

coafeoză sf vz coafeză

coafeuză sf vz coafeză

coafeză-toaletă s. f. Piesă de mobilier cu rol de toaletă ◊ „Ce vinde bucureșteanul: vitralii secolul XVIII sau: vând coafeză-toaletă stil Ludovic XV de epocă, candelabru mare, lampadar și saltea.” Săpt. 7 VI 74 p. 2 (din coafeză + toaletă)

coafeză (desp. coa-) s. f., g.-d. art. coafezei; pl. coafeze

coafeză (coa-) s. f., g.-d. art. coafezei; pl. coafeze

coafeză s. f. (sil. coa-), g.-d. art. coafezei; pl. coafeze

coafeză (o-a)