CIMENTA¹, cimentez, vb. I. Tranz. A lega, a consolida cu ciment. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida. – Din ciment. Cf. fr. cimenter.

CIMENTA² vb. I v. cementa.

cimenta [At: G. M. ZAMFIRESCU, Sf. M. N. 206 / V: cem~, țem~, țim~ / Pzi: ~tez / E: ciment] 1-7 vt A întări cu ciment (1, 3-8) Si: a cimentui (1-7). 8-9 vtr (Fig) A (se) consolida.

CIMENTA, cimentez, vb. I. Tranz. A lega, a consolida cu ciment. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida. – Din ciment. Cf. fr. cimenter.

CIMENTA, cimentez, vb. I. Tranz. 1. A lega ce ciment. De la suprafața pămîntului în jos, pereții [fîntînii] erau zidiți în piatră puternic cimentată. MIHALE. O.511. Linia de închidere a celor două jgheaburi era cimentată. GALACTION, O. I 120. 2. Fig. A face ca ceva să fie solid, indistructibil; a întări, a consolida (o prietenie, o alianță etc.). Aplicînd cu fermitate linia partidului în chestiunea națională, cimentăm și mai bine unitatea politică și morală a poporului muncitor. REZ. HOT. I 29. Oamenii muncii din Republica Populară Romînă sînt pătrunși de hotărîrea neclintită de a fi și pe viitor credincioși cauzei lui Lenin și Stalin, de a st strînge și mai mulț în jurul steagului partidului – steagul lui Lenin și Stalin -, de a cimenta și mai mult prietenie veșnică, de nezdruncinat cu marea Uniune Sovietică. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 7. Clasa muncitoare și partidul ei internaționalist constituie forța care cimentează aceste națiuni noi. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 7/3. ◊ Refl. Se cimentează necontenit unitatea politico-morală a întregului popor muncitor, sub steagul partidului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2645.

CIMENTA vb. I. tr., refl. A (se) întări, a (se) lega (cu ciment). ♦ A injecta sub presiune în pămînt, în roci, în materiale de construcție etc. o suspensie de ciment pentru consolidarea și impermeabilizarea acestora; (p. ext.) a (se) consolida cu ciment. ♦ (Fig.) A (se) lega, a (se) uni indestructibil, tare; a (se) consolida. [Cf. it. cimentare, fr. cimenter].

CIMENTA vb. tr., refl. 1. a (se) întări (cu ciment). ◊ a injecta sub presiune o suspensie de ciment în pământ, în roci, în materiale de construcție etc. pentru consolidare. 2. (fig.) a (se) lega, a (se) uni indestructibil; a (se) consolida. (< fr. cimenter)

A CIMENTA ~ez tranz. 1) A acoperi cu un strat de mortar (pentru a lega trainic, pentru a face durabil etc.). ~ o construcție. 2) fig. A face să se cimenteze. /Din ciment

A SE CIMENTA se ~ează intranz. A se uni mai strâns; a deveni durabil; a se întări; a se consolida. Colectivul s-a cimentat. /Din. ciment

cimentà V. 1. a da cu ciment; 2. fig. a uni trainic, a întări: a cimenta amiciția.

CEMENTA, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistență la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. [Var.: cimenta vb. I] – Din fr. cémenter.

cementa vt [At: DN³ / Pzi: ~tez / E: fr cémenter] 1 A trata termochimic oțelurile moi sau aliate cu carbon, crom, azot etc., pentru a obține un strat superficial dur, cu mare rezistență la uzură. 2 (Med) A obtura canalul unui dinte cu cement (2). 3 (Med) A fixa cu cement (2) protezele pe dinți.

țementa v vz cimenta

țimenta v vz cimenta

CEMENTA, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. – Din fr. cémenter.

CEMENTA, cementez, vb. I. Tranz. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducînd, prin difuziune, carbon în stratul superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. – Fr. cémenter.

CEMENTA vb. I. tr. A supune un metal unei transformări chimice prin încălzirea lui puternică în prezența unor materii (mai ales a carbonului) cu care se combină. [< fr. cémenter].

CEMENTA vb. tr. 1. a supune unele piese din oțel moale unui tratament termochimic, prin introducerea de carbon, crom, azot, aluminiu etc. în stratul superficial al acestora. 2. a obtura canalul unui dinte cu cement. 3. a fixa cu cement protezele pe dinți. (< fr. cémenter)

A CEMENTA ~ez tranz. (piese de oțel) A trata termochimic, introducând în stratul de la suprafață anumite elemente (crom, carbon etc.), pentru a mări rezistența și durabilitatea. /<fr. cémenter

*cimentéz v. tr. (fr. cimenter). Unesc cu ciment. Fig. Întăresc: a cimenta pacea.

cimenta (a ~) (a consolida cu ciment) vb., ind. prez. 1 sg. cimentez, 3 cimentează; conj. prez. 1 sg. să cimentez, 3 să cimenteze

cimenta¹ (a ~) (a consolida cu ciment) vb., ind. prez. 3 cimentează

cimenta² (a ~) (a trata dinții) v. cementa²

cimenta vb., ind. prez. 1 sg. cimentez, 3 sg. și pl. cimentează

!cementa (a ~) (a trata dinții/oțelul) vb., ind. prez. 1 sg. cementez, 3 cementează; conj. prez. 1 sg. să cementez, 3 să cementeze

!cementa²/cimenta (a ~) (a trata dinții) vb., ind. prez. cementează/cimentează

cementa¹ (a ~) (a trata oțelul) vb., ind. prez. 3 cementează

cementa (met.) vb., ind. prez. 1 sg. cementez, 3 sg. și pl. cementează

CIMENTA vb. v. consolida, întări, strânge.

cimenta vb. v. CONSOLIDA. ÎNTĂRI. STRÎNGE.