CIMENTA¹, cimentez, vb. I. Tranz. A lega, a consolida cu ciment. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida. – Din ciment. Cf. fr. cimenter.

cimenta [At: G. M. ZAMFIRESCU, Sf. M. N. 206 / V: cem~, țem~, țim~ / Pzi: ~tez / E: ciment] 1-7 vt A întări cu ciment (1, 3-8) Si: a cimentui (1-7). 8-9 vtr (Fig) A (se) consolida.

* CIMENTA² (-tez) vb. tr. ⚒ 🔧 A modifica prin căldură compoziția unui metal, de obiceiu a fierului făcîndu-l să se conbine cu carbonul, spre a se transforma în oțel [fr. cémenter].

* CIMENTA¹ (-tez) vb. tr. 1 A da, a lipi. a tencul cu ciment ¶ 2 Ⓕ A lega strîns, a uni trainic, a întări: ~ pacea prin alianțe; știa să apropie inimile și să cimenteze ideile (I.-GH.) [fr.].

CIMENTA, cimentez, vb. I. Tranz. A lega, a consolida cu ciment. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida. – Din ciment. Cf. fr. cimenter.

CIMENTA, cimentez, vb. I. Tranz. 1. A lega ce ciment. De la suprafața pămîntului în jos, pereții [fîntînii] erau zidiți în piatră puternic cimentată. MIHALE, O. 511. Linia de închidere a celor două jgheaburi era cimentată. GALACTION, O. I 120. 2. Fig. A face ca ceva să fie solid, indistructibil; a întări, a consolida (o prietenie, o alianță etc.). Aplicînd cu fermitate linia partidului în chestiunea națională, cimentăm și mai bine unitatea politică și morală a poporului muncitor. REZ. HOT. I 29. Oamenii muncii din Republica Populară Romînă sînt pătrunși de hotărîrea neclintită de a fi și pe viitor credincioși cauzei lui Lenin și Stalin, de a st strînge și mai mulț în jurul steagului partidului – steagul lui Lenin și Stalin -, de a cimenta și mai mult prietenie veșnică, de nezdruncinat cu marea Uniune Sovietică. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 7. Clasa muncitoare și partidul ei internaționalist constituie forța care cimentează aceste națiuni noi. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 7/3. ◊ Refl. Se cimentează necontenit unitatea politico-morală a întregului popor muncitor, sub steagul partidului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2645.

CIMENTA vb. I. tr., refl. A (se) întări, a (se) lega (cu ciment). ♦ A injecta sub presiune în pămînt, în roci, în materiale de construcție etc. o suspensie de ciment pentru consolidarea și impermeabilizarea acestora; (p. ext.) a (se) consolida cu ciment. ♦ (Fig.) A (se) lega, a (se) uni indestructibil, tare; a (se) consolida. [Cf. it. cimentare, fr. cimenter].

CIMENTA vb. tr., refl. 1. a (se) întări (cu ciment). ◊ a injecta sub presiune o suspensie de ciment în pământ, în roci, în materiale de construcție etc. pentru consolidare. 2. (fig.) a (se) lega, a (se) uni indestructibil; a (se) consolida. (< fr. cimenter)

A SE CIMENTA se ~ează intranz. A se uni mai strâns; a deveni durabil; a se întări; a se consolida. Colectivul s-a cimentat. /Din. ciment

A CIMENTA ~ez tranz. 1) A acoperi cu un strat de mortar (pentru a lega trainic, pentru a face durabil etc.). ~ o construcție. 2) fig. A face să se cimenteze. /Din ciment

cimentà V. 1. a da cu ciment; 2. fig. a uni trainic, a întări: a cimenta amiciția.

țementa v vz cimenta

țimenta v vz cimenta

*cimentéz v. tr. (fr. cimenter). Unesc cu ciment. Fig. Întăresc: a cimenta pacea.

cimenta (a ~) (a consolida cu ciment) vb., ind. prez. 1 sg. cimentez, 3 cimentează; conj. prez. 1 sg. să cimentez, 3 să cimenteze

cimenta¹ (a ~) (a consolida cu ciment) vb., ind. prez. 3 cimentează

cimenta vb., ind. prez. 1 sg. cimentez, 3 sg. și pl. cimentează

CIMENTA vb. v. consolida, întări, strânge.

cimenta vb. v. CONSOLIDA. ÎNTĂRI. STRÎNGE.