15 definiții pentru bibliofil

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIBLIOFIL, -Ă, bibliofili, -e, s. m. și f. Iubitor și colecționar de cărți rare și prețioase. ◊ (Adjectival) Ediție bibliofilă = carte rară, frumoasă, prețioasă, editată în condiții grafice deosebite; ediție de lux. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliophile.

BIBLIOFIL, -Ă, bibliofili, -e, s. m. și f. Iubitor și colecționar de cărți rare și prețioase. ◊ (Adjectival) Ediție bibliofilă = carte rară, frumoasă, prețioasă, editată în condiții grafice deosebite; ediție de lux. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliophile.

bibliofil, ~ă [At: RUSSO, S. 50 / P: ~bli-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr bibliophile] 1-2 smf Iubitor (și colecționar) de cărți rare și prețioase. 3 a (Îs) Ediție ~ă Carte rară, frumoasă, prețioasă, editată în condiții grafice deosebite. 4 a (Îas) Ediție de lux.

bibliofil, -ă s.m., s.f, adj. (bibl.) 1 s.m., s.f, adj. (Persoană) care iubește și colecționează cărți prețioase, frumoase și rare. 2 adj. (despre cărți, ediții etc.) Care este rar, frumos și prețios, editat în condiții grafice deosebite, de lux. • sil. -bli-o-. pl. -i, -e. /<fr. bibliophile; cf. gr. βιβλίον „carte”, φιλέω „a iubi”.

*BIBLIOFIL, -I sm. f. Amator, amatoare, de cărți rare și prețioase sau de cele mai bune edițiuni ale lor [fr.].

BIBLIOFIL, -Ă, bibliofili, -e, s. m. și f. Iubitor și colecționar de cărți rare și prețioase. Ediția originală a acestei cărți cuprinde 250 exemplare, dintre care... 100 exemplare de lux numerotate de la 51 la 150 destinate bibliofililor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 5/1. – Pronunțat: -bli-o.

BIBLIOFIL, -Ă, bibliofili, -e, s. m. și f. Iubitor și colecționar de cărți rare și prețioase. [Pr.: -bli-o-] – Fr. bibliophile (<gr.).

BIBLIOFIL, -Ă s.m. și f. Iubitor, colecționar de cărți prețioase, frumoase și rare. // adj. (Despre cărți, ediții) Rar și prețios. [< fr. bibliophile, cf. gr. biblion – carte, philos – prieten].

BIBLIOFIL, -Ă I. s. m. f. iubitor, colecționar de cărți prețioase, rare. II. adj. (despre cărți, ediții) rar și prețios; realizat în condiții grafice deosebite. (< fr. bibliophile)

BIBLIOFIL ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care are pasiunea de a colecționa cărți (rare și prețioase). [Sil. -bli-o-] /<fr. bibliophile

bibliofil m. cel ce iubește, caută cărțile rare și prețioase.

*bibliofíl, -ă adj. (vgr. biblion, carte, și -fil. V. -fil). Iubitor de cărțĭ de valoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bibliofil (desp. bi-bli-o-) adj. m., s. m., pl. bibliofili; adj. f., s. f. bibliofi, pl. bibliofile

bibliofil (bi-bli-o-) adj. m., s. m., pl. bibliofili; adj. f., s. f. bibliofilă, pl. bibliofile

bibliofil s. m. (sil. -bli-o-), pl. bibliofili

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BIBLIO- „carte, de cărți”. ◊ gr. biblion „carte” > fr. biblio-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. biblio-.~clast (v. -clast), s. m. și f., distrugător de cărți; ~fag (v. -fag), adj., s. m. și f., (insectă) care se hrănește cu celuloza din cărți; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Colecționar) de cărți rare și prețioase. 2. adj., (Despre ediții) Realizat în condiții grafice deosebite; ~filie (v. -filie1), s. f., 1. Pasiune de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase. 2. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărților rare și al valorii lor artistice; ~fob (v. -fob), s. m., persoană care urăște cărțile; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de cărți; ~graf (v. -graf), s. m., specialist în bibliografie (1); ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor operelor etc. 2. Ansamblul lucrărilor unui autor sau al scrierilor referitoare la o anumită chestiune; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în bibliologie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul cărților din punct de vedere al formei, al istoricului lor etc.; ~man (v. -man1), adj., s. m. și f., (persoană) care manifestă pasiune excesivă pentru cărți; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru cărți; ~tecă (v. -tecă), s. f., instituție de cultură în care se adună, se organizează și se păstrează cărțile și publicațiile, pentru a putea fi puse la dispoziția cititorilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor maladii nervoase prin lecturi adecvate.

Intrare: bibliofil
  • silabație: bi-bli-o-fil info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibliofil
  • bibliofilul
  • bibliofilu‑
plural
  • bibliofili
  • bibliofilii
genitiv-dativ singular
  • bibliofil
  • bibliofilului
plural
  • bibliofili
  • bibliofililor
vocativ singular
  • bibliofilule
  • bibliofile
plural
  • bibliofililor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bibliofil, bibliofilisubstantiv masculin
bibliofi, bibliofilesubstantiv feminin

  • 1. Iubitor și colecționar de cărți rare și prețioase. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ediția originală a acestei cărți cuprinde 250 exemplare, dintre care... 100 exemplare de lux numerotate de la 51 la 150 destinate bibliofililor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 5/1. DLRLC
    • 1.1. (și) adjectival Despre cărți, ediții: prețios, rar. DN
      • 1.1.1. Ediție bibliofilă = carte rară, frumoasă, prețioasă, editată în condiții grafice deosebite; ediție de lux. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.