BIBILICĂ, bibilici, s. f. 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris). 2. Plantă erbacee cu flori pestrițe (Fritillaria meleagris) – Cf. bg., sb. biba.

bibilică sf [At: MARIAN, O. III, 273 / V: pipi~ / Pl: ~ici / E: ns cf bg биба, srb biba] 1 Pasăre domestică din familia fasianidelor cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte Si: găină-de-mare, găină-cu-mărgăritare, (Trs) bibiță, câță, pichere, pichiriță, pichie, (Buc) pică, pichiură, pipică (Numida meleagris). 2 (Reg) Plantă erbacee cu flori pestrițe cu pete albe, violete sau roșii (Fritillaria meleagris). corectat(ă)

bibilică s.f. 1 (ornit.) Pasăre domestică, de mărimea unei găini, cu penele negre-cenușii, împestrițate cu alb, care are o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris); pichere. 2 (bot.) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu florile pestrițe, cu pete albe, violete sau roșii, ocrotită prin lege (Fritillaria meleagris). 3 fig. (fam.) Iubită, amantă. • pl. -ci. /cf. bg. биба, srb. biba.

BIBILICĂ (pl. -ice, -ici) sf. 1 🐦 Pasăre domestică, originară de pe coastele Africei; e de mărimea unei găini, are capul golaș și un fel de coif cornos pe frunte, iar de gușe atîrnă două bărbii cărnoase; penele negre-cenușii sînt împestrițate cu pete albe rotunde (Numida meleagris) (🖼 462) ¶ 2 🌿 Mică plantă erbacee cultivată pentru florile sale frumoase, pestrițe cu pătrate albe, violete sau roșii; mai e numită și „coroană”, „lalea” sau „lalea-pestriță” (Fritillaria meleagris) (🖼 463) [comp. blg. srb. biba].

BIBILICĂ, bibilici, s. f. 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris). 2. Plantă erbacee cu flori pestrițe (Fritillaria meleagris). – Cf. bg., scr. biba.

BIBILICĂ, bibilici, s. f. Pasăre domestică, de mărimea unei găini, cu penele negre-cenușii împestrițate cu pete albe rotunde și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris); (regional) pichere. În grădina împresurată cu gard mărunt se plimbau...păsări carea duceau cu bibilica și curcanul. PAS, L. I87. Strînsă în fusta ei cu picățele, bibilica (picherea) aleargă dintr-un colț într-altul. GÎRLEANU, L. 10.

BIBILICĂ, bibilici, s. f. 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris). 2. Mică plantă erbacee, cultivată pentru florile ei frumos împestrițate (Fritillaria meleagris). – Comp. bg., sb. biba.

BIBILICĂ ~ci f. Pasăre domestică de talie medie, având penajul cenușiu, împestrițat cu alb, și o proeminență cornoasă mai sus de cioc. /cf., bulg., sb. biba

bibilică (pipilică) f. 1. pasăre ceva mai mare decât găina, originară din Africa, turbulentă și gâlcevitoare; penișul ei albastru cenușiu e presărat cu pete albe (Numida meleagris); 2. nume de dragoste (cf. puică): acu aide, bibilico, să ne culcăm CAR. [Onomatopee ce reproduce țipătul ei pătrunzător]. ║ f. mică plantă ce se cultivă pentru frumoasele sale flori pestrițe (de unde numele-i) cu pătrate albe, violete sau roșii (Tritillaria meleagris).

bibilícă f., pl. ĭ (rudă cu bg. biba = púĭko, curcă). Vest. Pichire.

CÎȚĂ (pl. -țe) sf. 🐦 = BIBILICĂ.

COROANĂ (pl. -ne) sf. 1 Cerc de flori sau de frunze ce se pune ca podoabă pe cap, cunună: ~ de trandafiri; ~ de frunze de stejar ¶ 2 Premiu dobîndit la un concurs sau la un examen ¶ 3 Cerc de flori sau de frunze, naturale sau artificiale, ce se depun pe lîngă sicriul unui mort ¶ 4 Podoabă a capului purtată, la ocaziuni solemne, de împărați, regi sau principi, ca semn al demnității lor (🖼 1491): Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor (EMIN.) ¶ 5 🛡 Pe stemele și armoriile familiilor nobile din Occident, semnul distinctiv al gradului lor de nobleță (🖼 1492) ¶ 6 Ⓕ Puterea suverană: sosise momentul de a uni amîndouă coroanele pe capul unui singur Domn (I.-GH.) ¶ 7 Ⓕ Suveranul însuși: drepturile coroanei; domeniile coroanei ¶ 8 🥇 Numele mai multor decorațiuni române și străine: Coroana României, decorațiune instituită prin legea din 10 Mai 1881, cu scopul de a recompensa serviciile aduse Statului; cuprinde gradele de cavaler, ofițer, comandor, mare-ofițer și mare-cruce (🖼 1493); Coroana de fier, ordin austriac, creat în 1805 de Napoleon I (ca rege al Italiei) și reînnoit, în 1814, de împăratul Francisc I al Austriei (🖼 1494); Coroana Italiei, ordin întemeiat în 1868 de Victor-Emanuel, etc. ¶ 9 🪙 Numele a diferite monede de argint străine: coroana austriacă (sau ungurească), monedă a vechiului imperiu austro-ungar, egală cu 1/2 florin, care valora aproximativ 1 leu (🖼 1495); coroana daneză, coroana norvegiană, coroana suedeză, monede actuale de 100 öre, valorînd fie-care aproximativ 1 leu, 388 aur (🖼 1496); coroana engleză, egală cu 5 shillingi, valora înainte de războiu circa 5 lei, 81; coroana ceho-slovacă, de 100 filleri, a cărei valoare actuală e de aproape 5 lei (🖼 1498) ¶ 10 📐 Suprafața cuprinsă între două cercuri concentrice (🖼 1497) ¶ 11 🫀 Partea dintelui care se află afară din gingie și e acoperită de smalț (👉 🖼 DINTE) ¶ 12 🐕 Partea piciorului calului deasupra copitei ¶ 13 💫 Numele a două constelațiuni, din care una e în emisfera boreală (coroana boreală, Ⓟ „hora”) (🖼 1499), iar cealaltă în emisfera australă ¶ 14 💒 Coama sau culmea acoperișului unei case țărănești ¶ 15 🌿 = BIBILICĂ 2 [neol. din lat. corona, care apare la scriitori cu începere din veacul al XVIII-lea].

bibilică s. f., g.-d. art. bibilicii; pl. bibilici

bibilică s. f., g.-d. art. bibilicii; pl. bibilici

bibilică s. f., g.-d. art. bibilicii; pl. bibilici

bibilică, -ci.

bibilică (-ci), s. f. – 1. Pasăre de mărimea unei găini cu pene cenușii împestrițate cu alb. – 2. Plantă liliacee (Fritillaria meleagris). Bg. biba „curcan”, sb. biba, piblica „bibilică” (Cihac, II, 256), cuvinte care provin din tc. biba „curcan”. – Der. bibiloi, s. m. (bărbătuș al bibilicii).

bibilică, bibilici s. f. fetiță.

BIBILICĂ s. 1. (ORNIT.; Numida meleagris) (reg.) găină-cu-mărgăritare, găină-de-mare, (prin Transilv.) bibiță, (prin OIt.) câță, (prin Ban.) pică, (prin Mold. și Bucov.) pichere, pichie, pichiriță, (prin Ban.) pipică, (Transilv.) pirchiță. 2. (BOT.; Fritillaria meleagris) (reg.) coroană, lalea.

BIBILICĂ s. 1. (ORNIT.; Numida meleagris) (reg.) găină-cu-mărgăritare, găină-de-mare, (prin Transilv.) bibiță, (prin Olt.) cîță, (prin Ban.) pică, (prin Mold. și Bucov.) pichere, pichie, pichiriță, (prin Ban.) pipică, (Transilv.) pirchiță. 2. (BOT.; Fritillaria meleagris) (reg.) coroană, lalea.