avid, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 367 / Pl: ~izi, ~e / E: fr avide] 1 Stăpânit de dorințe puternice. 2 Cuprins de interes, de pasiune. 3 (Prt) Cuprins de poftă necumpătată.

*AVID adj. 1 Lacom ¶ 2 Fig. Care dorește mult ceva, stăpînit de o mare rîvnă, nesățios: e ~ de știință, de glorie [fr.].

AVID, -Ă, avizi, -de, adj. Stăpînit de dorințe puternice, cuprins de interes, pasionat (pentru lucruri folositoare). Avid de știință. ◊ Fig. Cătau toți cu ochii avizi înainte în largul oceanului. BART, E. 276. (Adverbial) Citesc avid, îmi place taina cărții. POEZ. N. 354. ♦ (Peiorativ) Cuprins de patimi nesățioase, plin de pofte nesănătoase, lacom. Avid de bani.

AVID, -Ă, avizi, -de, adj. Stăpînit de dorințe puternice, cuprins de interes (pentru lucruri folositoare); pasionat. ♦ (Peior.) Lacom. – Fr. avide (lat. lit. avidus).

AVID, -Ă adj. Lacom, pasionat, doritor de ceva. ♦ (Peior.) Lacom, nesățios, stăpînit de patimi. [< fr. avide, cf. it. avido < lat. avidus].

AVID, -Ă adj. pasionat, doritor de ceva. ◊ lacom, nesățios. (< fr. avide, lat. avidus)

AVID ~dă (~zi, ~de) 1) Care este stăpânit de dorința de a cunoaște cât mai mult; plin de interes, de pasiune (pentru lucruri folositoare). ~ după cunoștințe. 2) peior. Care este lacom, nesățios. ~ după bani. /<fr. avide, lat. avidus

avid a. 1. care dorește cu ardoare: avid de glorie; 2. lacom.

*ávid, -ă adj. (lat. ávidus). Lacom (maĭ ales fig.): avid de banĭ, de glorie. – Fals avíd (după fr.).

avid adj. m., pl. avizi; f. avidă, pl. avide

avid adj. m., pl. avizi; f. avidă, pl. avide

avid adj. m., pl. avizi; f. sg. avidă, pl. avide

AVID adj. 1. v. mâncăcios. 2. lacom, neîndestulat, (livr.) cupid, (fig.) nesătul, nesăturat, nesățios. (~ de câștig, de bani.) 3. ahtiat, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, râvnitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ după senzații tari.)

AVID adj. 1. lacom, mîncăcios, nesătul, nesățios, pofticios, (livr.) insațiabil, vorace, (rar) lăcomit, lăcomos, (înv. și reg.) mîncător, (reg.) lingareț, mîncăreț, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănaci, mîncaci. (~ la mîncare.) 2. lacom, neîndestulat, (livr.) cupid, (fig.) nesătul, nesăturat, nesățios. (~ de cîștig, de bani.) 3. ahtiat, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, rîvnitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ după senzații tari.)