AUTOPSIE, autopsii, s. f. Disecție a unui cadavru și examinare anatomică a organelor lui interne pentru a stabili cauza morții; necropsie. [Pr.: a-u-] – Din fr. autopsie.

autopsie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 33/ P: a-u-top-si-e / Pl: ~ii / E: fr autopsie, lat, it autopsia] 1 (Înv; iuz) Stare de autocontemplare. 2 (Flz; îvr) Stare de contemplare mistică a dumnezeirii, în care spiritul contemplator își pierde individualitatea. 3-4 Deschidere și examinare a unui cadavru (pentru a stabili cauza morții sau) pentru studiu Si: necropsie. 5 (Fig) Cercetare amănunțită.

*AUTOPSIE sf. 1 🩺 Tăierea unui cadavru pentru a căuta cauza care a pricinuit moartea: a face ~ ¶ 2 familiar 🦉 Cercetare amănunțită pe care o face cineva asupra sa, pentru a urmări, a înțelege diferitele stări sufletești [fr.].

AUTOPSIE, autopsii, s. f. Disecție a unui cadavru și examinare anatomică a organelor lui interne pentru a stabili cauza morții; necropsie. [Pr.:a-u-] – Din fr. autopsie.

AUTOPSIE, autopsii, s. f. Disecare a unui cadavru și examinare anatomică a organelor lui interne, pentru a stabili cauza morții. Autopsiile se fac în interesul justiției sau al științei medicale. ◊ Fig. Degetele sale albe... mînuiau furculița sau cuțitul cu atîta îndeminare în autopsia oului. HOGAȘ, M. N. 36.

AUTOPSIE, autopsii, s. f. Disecare a unui cadavru și examinare anatomică a organelor lui interne, pentru a stabili cauza morții. [Pr.: a-u-] – După fr. autopsie (< gr.).

AUTOPSIE s.f. Deschidere și examinare a unui cadavru, făcute pentru a stabili cauza morții; necropsie. [Gen. -iei. / < fr. autopsie, it. autopsia, cf. gr. autos – însuși, opsis – vedere].

AUTOPSIE s. f. deschidere și examinare a unui cadavru în scopul stabilirii cauzei morții; necropsie. (< fr. autopsie)

AUTOPSIE ~i med. Disecare și examinare a unui cadavru pentru a stabili cauza morții. [G.-D. autopsiei; Sil. a-u-top-] /<fr. autopsie

autopsie f. 1. examinarea cadavrelor spre a cunoaște cauzele morții; 2. fig. cercetare amănunțită.

*autopsíe f. (vgr. autopsia, d. autós, însușĭ, și ópsis, vedere). Med. Examinarea anatomică a cadavruluĭ ca să știĭ cauzele morțiĭ. Fig. Cercetare amănunțită.

autopsia vt [At: DN³ / P: a-u-to- / Pzi: ~iez / E: fr autopsier] 1-2 A face autopsie (3-4).

AUTOPSIA vb. I. tr. (Rar) A face autopsie. [< fr. autopsier].

AUTOPSIA vb. tr. a face o autopsie. (< fr. autopsier)

autopsie (desp. a-u-top-/-ut-op-) s. f., art. autopsia, g.-d. art. autopsiei; pl. autopsii, art. autopsiile (desp. -si-i-)

!autopsie (a-u-top-/-ut-op-) s. f., art. autopsia, g.-d. art. autopsiei; pl. autopsii, art. autopsiile

autopsie s. f. (sil. a-; mf. -ut-), art. autopsia, g.-d. art. autopsiei; pl. autopsii, art. autopsiile

autopsie.

autopsia (a ~) (desp. a-u-top-/-ut-op-) vb., ind. prez. 1 sg. autopsiez, 3 autopsiază, 1 pl. autopsiem; conj. prez. 1 sg. să autopsiez, 3 să autopsieze

*autopsia (a ~) (a-u-top-/-ut-op-) vb., ind. prez. 3 autopsiază

autopsia vb. (sil. a-u-to-psi-a), ind. prez. 1 sg. autopsiez, 3 sg. și pl. autopsiază

AUT-, v. AUTO- □ ~arhie (v. -arhie₂), s. f., 1. Politică a unui stat de creare a unei economii naționale închise. 2. Independență a indivizilor față de convențiile sociale, considerate ca străine naturii; ~ecologie (v. eco-₁, v. -logie₁), s. f., ramură a ecologiei care studiază interacțiunea organismului individual (vegetal sau animal) cu mediul vital; ~oic (v. -oic), adj., 1. (Despre paraziți) Care își parcurge întreg ciclul vital pe aceeași plantă gazdă. 2. Care prezintă fructificații mascule și femele pe aceeași plantă; ~onim (v. -onim), adj., (despre o lucrare, o operă) care este publicat sub numele adevărat al autorului; ~onimie (v. -onimie), s. f., creare în taxonomia biologică a numelui unui alt taxon de același rang, care include tipul taxonului imediat superior; ~opsie (v. -opsie), s. f., disecare și examinare anatomică a organelor interne, pentru stabilirea cauzei morții; sin. necropsie.

AUTOPSIE s. (MED.) (rar) necropsie. (~ celui mort.)

AUTOPSIE s. (MED.) (rar) necropsie. (~ celui mort.)