alterna [At: ODOBESCU, S. I, 368 / Pzi: ~nez, (rar) altern / E: fr alterner] 1-2 vir A (se) schimba pe rând. 3 vi A veni unul după altul, în rând. 4 vtf A face să urmeze pe rând.

*ALTERNA (-nez) I. vb. intr. A veni pe rînd, cînd unul cînd altul (vorb. despre două persoane sau lucruri): ziua alternează cu noaptea. II. vb. tr. 🚜 A schimba pe rînd natura vegetalelor care se seamănă în același pămînt: principiul de a ~ culturile s’a constatat foarte bun [fr. < lat.].

ALTERNA, alternez, vb. I. Intranz. (Despre două elemente diferite sau cu roluri diferite; al doilea element se introduce prin prep. «cu») 1. A lua pe rînd unul locul altuia, a reveni succedîndu-se unul după altul, a se schimba unul cu altul. Ziua alternează cu noaptea. ◊ Tranz. Alternez munca cu odihna. 2. (Despre sunete) A varia, a se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvînt sau în cuvintele aparținînd aceleiași familii. «A» alternează cu «e» în declinarea și în familia cuvîntului «fată». – Prez. ind. și: (învechit) altern (ODOBESCU, S. I 388).

ALTERNA, alternez, vb. I. Intranz. 1. A reveni succesiv, a lua pe rînd unul locul altuia. ♦ Tranz. A face să ia, pe rînd, unul locul altuia. 2. (Despre sunete) A se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvînt sau în cuvintele din aceeași familie. – Fr. alterner (lat. lit. alternare).

ALTERNA vb. I. intr. 1. A se schimba pe rînd, a reveni succedîndu-se unul în urma celuilalt. 2. (Despre sunete) A varia de la o formă gramaticală la alta a aceluiași cuvînt sau în cuvinte din aceeași familie. [< fr. alterner, cf. lat. alternare].

ALTERNA vb. I. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv. II. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanță (2). (< fr. alterner, lat. alternare)

A ALTERNA ~ez 1. tranz. A face să se succeadă regulat. 2. intranz. 1) A se succede regulat. Ziua ~ează cu noaptea. 2) (despre sunetele vorbirii) A se schimba prin alternanță. /<fr. alterner, lat. alternare

alternà v. a face unul după altul, a schimba pe rând.

ALTERN, -Ă, alterni, -e, adj. (În sintagmele) Unghiuri alterne (interne sau externe) = fiecare dintre cele două perechi de unghiuri formate de o parte și de alta a două drepte tăiate de o secantă. Frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) așezate de o parte și de alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite. Sistem altern = sistem de agricultură bazat pe alternarea culturilor. – Din fr. alterne, lat. alternus.

altern, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 102 / Pl: ~i, ~e / E: fr alterne] 1 De o parte și de alta. 2 (Gmt; îs) Unghiuri ~e Unghiuri formate două câte două, simetric, de două drepte pe care le taie o secantă. 3 (Bot; d. flori sau frunze) Care cresc pe tulpină de o parte și de alta, la distanță. 4-5 (Bot; d. flori; îs) Alterni-sepal, alterni-petal Petale sau sepale care cresc câte două, la distanță. 6 (Îs) Sistem ~ Sistem de agricultură bazat pe alternarea culturilor.

*ALTERN, adj. 1 📐 Unghiuri ~e, unghiurile egale, luate cîte două, care se găsesc de o parte și de alta a unei secante duse printre două linii paralele (🖼 82); în spec.: unghiuri alterne-interne, unghiurile alterne așezate între cele două paralele și unghiuri alterne-externe, cele care sînt așezate în afara celor două paralele ¶ 2 🌿 Frunze ~e, frunzele așezate de o parte și de alta a tulpinei, dar fără ca una să fie în fața alteia (🖼 83) ¶ 3 🚜 Cultură ~ă, cultură alternativă [fr. < lat.].

*EXTERN I. adj. 1 Care se află în afară: boală ~ă ¶ 2 Care se întrebuințează pe din afară: medicament ~ ¶ 3 📐 ALTERN 2 ¶ 4 🩺 Patologie ~ă, care privește chirurgia, spre deosebire de patologia internă sau medicală ¶ 5 🖋 Elev(ă) ~(ă) = EXTERN II. 1 ¶ ¶ contr. INTERN. II. sm., EXTERNĂ (pl. -ne) sf. 🖋 1 Elev(ă) care urmează cursurile fără a dormi și a mînca la școală (contr. INTERN) U ®¶ 2 Student(ă) în medicină care, în urma unui examen, a căpătat dreptul de a ajuta pe intern în funcțiunile sale la spital. III. EXTERNE sf. pl. ⏲ Afacerile străine, raporturile unui Stat cu țările străine: Ministrul, Ministerul de ~, ministrul, ministerul Afacerilor străine, care regulează raporturile cu țările străine [fr.].

UNGHIU (pl. -ghiuri) sn. 1 Colț: era întărit cu ziduri înalte și cu patru turnuri ridicate pe la ~ri (ALECS.); lasă-mă să șez într’un ~ a curților tale (DOS.); să te duci în ~l grădinii cel despre răsărit (ISP.); Și gropițe face’n ~l ucigașei sale guri (EMIN.); Ⓕ: strigătul de libertate... se ridică din toate ~rile lumii civilizate (I.-GH.) ¶ 2 📐 Spațiul cuprins între două drepte sau două planuri care se taie (🖼 5172); ~ drept, unghiu ale cărui laturi sînt perpendiculare (🖼 5172, D); ~ ascuțit 👉 ASCUȚIT I 6; ~ obtus 👉 OBTUS3; – ~ri adiacente, alterne, complementare, corespondente, suplementare 👉 ADIACENT2, ALTERN1, COMPLEMENTAR2, CORESPONDENT I 2, SUPLEMENTAR2; – ~ diedru 👉 DIEDRU; ~poliedru, unghiu format de mai multe plane care se taie în același punct, planele fiind limitate de muchiile comune cu planele vecine ¶ 3 💫 ~ orar, unghiul care pe sfera cerească are ca vîrf polul, o lature o formează meridianul locului, iar cealaltă e formată de cercul mare care trece prin pol și prin astru; se măsoară de la 0° la 360° sau de la 0 la 24 de ore ¶ 4 🫀 ~ facial 👉 FACIAL ¶ 5 📻 ⚔️ ~ de proiecție, unghiul format de vitesa inițială a proiectilului cu orizontul ¶ 6 📻 ~ de incidență 👉 INCIDENȚĂ1; ~ de refracție, unghiul razei refractate cu normala; ~ vizual, unghiul care are ca vîrf centrul optic al ochiului, iar ca laturi razele vizuale extreme la un obiect determinat: ~l vizual se scurtă și, în loc de a străbate prin geamuri, se opri în ele (D.-ZAMF.) [lat. angŭlus].

ALTERN, -Ă, alterne, adj. (În sintagmele) Unghiuri alterne (interne sau externe) = fiecare dintre cele două perechi de unghiuri formate de o parte și de alta a două drepte tăiate de o secantă. Frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) așezate de o parte și de alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite. Sistem altern = sistem de agricultură bazat pe alternarea culturilor. – Din fr. alterne, lat. alternus.

ALTERN, -Ă, alterni, -e, adj. (Numai în expr.) Unghiuri alterne interne = fiecare dintre cele două perechi de unghiuri formate în interiorul a două drepte paralele tăiate de o secantă, de o parte și de alta a acesteia (secanta și cîte una din drepte formînd laturile lor). Unghiuri alterne externe = fiecare dintre cele două perechi de unghiuri formate în afara a două drepte paralele tăiate de o secantă, de o parte și de alta a acesteia (secanta și cîte una din drepte formînd laturile lor). Frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) așezate de o parte și de alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite. Sistem altern = sistem de agricultură care se bazează pe alternarea culturilor pe unul și același teren.

ALTERN, -Ă, alterne, adj. n. și f. (În expr.) Unghiuri alterne interne (sau externe) = fiecare dintre cele două perechi de unghiuri formate în interiorul (sau în exteriorul) a două drepte paralele tăiate de o secantă, de o parte și de alta a acesteia. Frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) așezate de o parte și de alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite. Sistem altern = sistem de agricultură care se bazează pe alternarea culturilor pe același teren. – Fr. alterne (lat. lit. alternus).

ALTERN, -Ă adj. Unghiuri alterne = unghiurile formate în interiorul a două drepte paralele tăiate de o secantă; frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) care cresc de o parte și de alta a tulpinii sau a ramurilor unei plante la distanțe diferite; (agr.) sistem altern = sistem de agricultură bazat pe alternarea culturilor. [< fr. alterne, cf. lat. alternus].

ALTERN, -Ă adj. 1. unghiuri ~e interne (sau externe) = unghiuri formate în interiorul (sau exteriorul) a două drepte paralele tăiate de o secantă. 2. (despre frunze, flori) care crește de o parte și de alta a tulpinii, a ramurilor, la niveluri diferite. (< fr. alterne, lat. alternus)

ALTERN ~ă (~i, ~e) 1) (despre unghiuri) Care sunt formate în interiorul (sau în exteriorul) a două drepte paralele întretăiate de o secantă. 2) (despre frunze, flori) Care crește de o parte și de alta a tulpinii sau a ramurii la niveluri diferite. 3): Sistem ~ sistem care se bazează pe alternarea culturilor. /<fr. alterne, lat. alternus

altern a. 1. Geom. de o parte și de alta; unghiuri alterne, formate de două drepte paralele cu laturile opuse la aceeaș secantă; 2. Bot. frunze așezate unele peste altele de ambele laturi ale cotorului (ca la mesteacăn).

*altérn și alternéz, a -á v. intr. (lat. alternáre). Mă succed cu maĭ multă saŭ maĭ puțină regularitate: fragiĭ alternau cu stejariĭ. V. tr. Variez cultura: alternez semințele.

*altérn, -ă adj. (lat. alternus. V. subaltern). Geom. Se zice despre unghĭurile situate în părțile opuse secanteĭ cînd două drepte paralele îs tăĭate de alta. Unghiurĭ alterne interne, situate în ăuntru celor doŭă paralele în partea opusă secanteĭ, cum îs cele doŭă unghĭuri A și B. Unghiuri alterne externe, situate afară din cele doŭă paralele în partea opusă secanteĭ, cum îs cele doŭă unghĭuri C și D. (Unghĭurile alterne interne îs egale între ele, și tot așa și cele alterne externe). Bot. Frunze, flori alterne, așezate de fie-care parte a ramuriĭ, dar nu una în fața alteĭa.

alterna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alternez, 3 alternează; conj. prez. 1 sg. să alternez, 3 să alterneze

alterna (a ~) vb., ind. prez. 3 alternează

alterna vb., ind. prez. 1 sg. alternez, 3 sg. și pl. alternează

altern adj. m., pl. alterni; f. alternă, pl. alterne

altern adj. m., pl. alterni; f. alternă, pl. alterne

altern adj. n., f. alternă; pl. n. și f. alterne