HALENĂ s. f. Aer care iese din plămâni prin expirație. – Din fr. haleine.

alenă sf [At: DN³ / Pl: ~ne / E: fr allène] (Chm) Hidrocarbură cu dublă legătură în moleculă.

halenă sf [At: DN³ / Pl: ~ne / E: fr haleine] 1 Aer care iese din plămâni prin expirație. 2 Respirație neplăcut mirositoare.

HALENĂ s. f. (Livr.) Aer care iese din plămâni prin expirație. – Din fr. haleine.

ALENĂ² s.f. (Chim.) Hidrocarbură cu dublă legătură în moleculă. [< fr. allène].

ALENĂ¹ s.f. v. halenă.

HALENĂ (Med.) Aer care iese din plămîni prin expirație. ♦ Respirație neplăcut mirositoare. [Var. alenă s.f. / < fr. haleine, cf. lat. halare – a sufla].

ALENĂ s. f. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu dublă legătură în moleculă. (< fr. alléne)

HALENĂ s. f. (med.) aer cald care iese din plămâni în timpul expirației. ◊ respirație urât mirositoare. (< fr. haleine)

alenă (hidrocarbură) s. f., g.-d. art. alenei; pl. alene

halenă s. f., g.-d. art. halenei

alenă s. f., g.-d. art. alenei; pl. alene

halenă s. f., g.-d. art. halenei

alenă s. f., g.-d. art. alenei; pl. alene

halenă s. f., g.-d. art. halenei

Alena v. Elena III 2.

ALÉNE² (< fr. {i}) s. f. pl. 1. Hidrocarburi aciclice nesaturate, cu două duble legături cumulate și cu formula generală C_nH_2n-2. 2. (La sg.) Primul termen al seriei de hidrocarburi cu duble legături cumulate.