adolescent, ~ă smf [At: COD. PEN. R. P. R. 180 / Pl: ~nți, ~e / E: fr adolescent, lat adolescens, -ntis] 1 Persoană care se află la vârsta adolescenței. 2 (Jur) Minor între 12 și 18 ani.

adolescență sf [At: MACEDONSKI, O. I, 78/ Pl: ~țe / E: fr adolescence] Perioadă din viața omului cuprinsă între vârsta pubertății și cea adultă Cf tinerețe.

*ADOLESCENT sm., -TĂ (pl. -te) sf. Băiețandru, băietan, copilandru: fată măricică [fr. < lat.].

*ADOLESCENȚĂ sf. 1 Vîrsta între copilărie și tinerețe (între 14 și 21 de ani) ¶ 2 familiar: adolescența minții [fr. < lat.].

ADOLESCENT, -Ă, adolescenți, -te, s. m. și f. Persoană ajunsă la vîrsta dintre copilărie și tinerețe.

ADOLESCENȚĂ S. f. Vîrsta de tranziție dintre copilărie și tinerețe.

ADOLESCENT, -Ă, adolescenți, -te, s. m. și f. Persoană ajunsă la vîrsta dintre copilărie și tinerețe. – Fr. adolescent (lat. lit. adolescens, -ntis).

ADOLESCENȚĂ s. f. Vîrsta de tranziție dintre copilărie și tinerețe. – Fr. adolescence (lat. lit. adolescentia).

ADOLESCENT, -Ă s.m. și f. Om ajuns la adolescență. [Pron. -scent. / < fr. adolescent, cf. it. adolescente, lat. adolescens].

ADOLESCENȚĂ s.f. Perioadă în viața unui om cuprinsă între vîrsta pubertății și cea adultă. [Cf. fr. adolescence, it. adolescenza, lat. adolescentia].

ADOLESCENT, -Ă s. m. f. om ajuns la adolescență. (< fr. adolescent, lat. adolescens)

ADOLESCENȚĂ s. f. perioadă în viața omului între 13 (15) și 18 (19) ani, în care se intensifică procesele de creștere. (< fr. adolescence, lat. adolescentia)

ADOLESCENȚĂ f. Vârstă de trecere de la copilărie la tinerețe (în general, între 14 și 17 ani). [G.-D. adolescenței] /<fr. adolescence, lat. adolescentia

adolescență f. vârstă între copilărie si bărbăție (la bărbat 14 -22 ani, la femee 11-19).

*adolescént, -ă s. (lat. adoléscens, -éntis). Care e în adolescență, flăcăŭ.

*adolescénță f., pl. e (lat. adolescentia). Vîrsta dintre 16 și 23 de anĭ.

adolescentă s. f., g.-d. art. adolescentei; pl. adolescente

adolescență s. f., g.-d. art. adolescenței

adolescentă s. f., g.-d. art. adolescentei; pl. adolescente

adolescență s. f., g.-d. art. adolescenței

adolescentă s. f., pl. adolescente

adolescență s. f., g.-d. art. adolescenței

adolescent (pr. sce)

adolescență, -țe.

ADOLESCENT s. tânăr. (Un ~ simpatic.)

ADOLESCENTĂ s. fetișcană, tânără. (O ~ zglobie.)

ADOLESCENT s. tînăr. (Un ~ simpatic.)

ADOLESCENTĂ s. fetișcană, tînără. ( O ~ zglobie.)