18 definiții pentru țâmburuc

Explicative DEX

ȚÂMBURUC, țâmburuce, s. n. Țumburuș. – Cf. țumburuș.

ȚÂMBURUC, țâmburuce, s. n. Țumburuș. – Cf. țumburuș.

țâmburuc sn [At: TDRG / V: țum~, țim~, (reg) ~mpurug, țumburug (Pl: țumburuguri), ~ric (Pl: ~ricuri), țimbirlic, țâmpric / Pl: ~uce, ~uri / E: ns cf țâmburuș] 1-2 (Parte mică a unui) obiect (mic), de obicei de formă rotundă Si: țâmburuș (1-2). 3 (Reg; îf țumburug) Insignă. 4 (Reg) Uvulă.

țâmburic sn vz țâmburuc

țâmpric s vz țâmburuc

țâmpurug sn vz țâmburuc

țimbirlic s vz țâmburuc

țimburuc sn vz țâmburuc

țumburuc sn vz țâmburuc

țumburug sn vz țâmburuc

ȚÎMBURUC = ȚIMBURUC.

ȚIMBURUC s. n. v. țîmburuc.

ȚÎMBURUC, țîmburuce, s. n. Mică proeminență, de obicei rotundă, la un obiect. Era un fel de țîmburuc pe care, dacă apăsai, venea îndată sora. CAMILAR, N. II 93. – Variante: țimburuc, țîmpurug (I. CR. VI 126) s. n.

ȚÎMPURUG s. n. v. țîmburuc.

Ortografice DOOM

țâmburuc s. n., pl. țămburuce

țâmburuc s. n., pl. țâmburuce

țâmburuc s. n., pl. țâmburuce

Sinonime

ȚÂMBURUC s. țâmburuș.

ȚÎMBURUC s. țîmburuș.

Intrare: țâmburuc
țâmburuc substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâmburuc
  • țâmburucul
  • țâmburucu‑
plural
  • țâmburuce
  • țâmburucele
genitiv-dativ singular
  • țâmburuc
  • țâmburucului
plural
  • țâmburuce
  • țâmburucelor
vocativ singular
plural
țimburuc substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țimburuc
  • țimburucul
  • țimburucu‑
plural
  • țimburuce
  • țimburucele
genitiv-dativ singular
  • țimburuc
  • țimburucului
plural
  • țimburuce
  • țimburucelor
vocativ singular
plural
țumburug substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țumburug
  • țumburugul
plural
  • țumburuguri
  • țumburugurile
genitiv-dativ singular
  • țumburug
  • țumburugului
plural
  • țumburuguri
  • țumburugurilor
vocativ singular
plural
țimbirlic substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țimbirlic
  • țimbirlicul
plural
  • țimbirlice
  • țimbirlicele
genitiv-dativ singular
  • țimbirlic
  • țimbirlicului
plural
  • țimbirlice
  • țimbirlicelor
vocativ singular
plural
țâmpric substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâmpric
  • țâmpricul
plural
  • țâmprice
  • țâmpricele
genitiv-dativ singular
  • țâmpric
  • țâmpricului
plural
  • țâmprice
  • țâmpricelor
vocativ singular
plural
țâmburic substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâmburic
  • țâmburicul
plural
  • țâmburicuri
  • țâmburicurile
genitiv-dativ singular
  • țâmburic
  • țâmburicului
plural
  • țâmburicuri
  • țâmburicurilor
vocativ singular
plural
țâmpurug substantiv neutru
substantiv neutru (N3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâmpurug
  • țâmpurugul
  • țâmpurugu‑
plural
  • țâmpuruge
  • țâmpurugele
genitiv-dativ singular
  • țâmpurug
  • țâmpurugului
plural
  • țâmpuruge
  • țâmpurugelor
vocativ singular
plural
țumburuc substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țumburuc
  • țumburucul
plural
  • țumburuce
  • țumburucele
genitiv-dativ singular
  • țumburuc
  • țumburucului
plural
  • țumburuce
  • țumburucelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țâmburuc, țâmburucesubstantiv neutru

  • 1. Mică proeminență, de obicei rotundă, la un obiect. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era un fel de țîmburuc pe care, dacă apăsai, venea îndată sora. CAMILAR, N. II 93. DLRLC
  • 2. regional (În forma țumburug) Insignă. MDA2
    sinonime: insignă
  • 3. regional Uvulă. MDA2
    sinonime: uvulă
etimologie:
  • cf. țumburuș DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.