6 definiții pentru țâmburuș

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țâmburuș sn [At: POLIZU / V: țum~, (reg) ~uluș (Pl: ~ulușe) / Pl: ~uri, ~e sn, ~i sm / E: ns cf sâmbure] 1-2 Țâmburuc (1-2). 3 (Olt; Trs) Uvulă. 4 (Reg; îf țumburuș) Lovitură dată cu degetul Si: bobârnac (1), (reg) țumburel.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țîmburuș (-șe), s. n.1. Zîmboc, limbă de cataramă. – 2. Resort, cheie de la un resort. – Var. țîmburuc, țimburuș, țimburuc, țumburuc, înv. zimberec. Mr. zimbireche. Tc. zemberek (Șeineanu, II, 390), cf. ngr. ζεμπερέϰι, bg. zimbireche, bg. zembelek.

Intrare: țâmburuș
țâmburuș2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâmburuș
  • țâmburușul
  • țâmburușu‑
plural
  • țâmburușuri
  • țâmburușurile
genitiv-dativ singular
  • țâmburuș
  • țâmburușului
plural
  • țâmburușuri
  • țâmburușurilor
vocativ singular
plural
țâmburuș1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâmburuș
  • țâmburușul
  • țâmburușu‑
plural
  • țâmburușe
  • țâmburușele
genitiv-dativ singular
  • țâmburuș
  • țâmburușului
plural
  • țâmburușe
  • țâmburușelor
vocativ singular
plural
țâmbuluș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)