șucări [At: BL II, 188 / V: (arg) șuhă~ / Pzi: ~resc, șucăr / E: șucar] (Arg) 1 vr A se găti (10). 2 vr A se fuduli (1). 3-4 vtr A (se) supăra. 5 vrr A se certa (2). 6 vrr A se hârjoni (1). 1 vt A șterpeli (2). 8 vr A ieși dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită Si: a se descurca (12). 9 vt A observa. 10 vr A prinde de veste Si: a auzi (10). 11 vt A-și aminti (2).

ȘUCĂRI, șucăresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Arg.) A (se) supăra (3). – Din șucar.

șucări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șucăresc, imperf. 3 sg. șucărea; conj. prez. 3 sg. și pl. șucărească

ȘUCĂRI vb. v. aranja, dichisi, făli, ferchezui, fuduli, fura, găti, grozăvi, infatua, împăuna, împodobi, înfumura, îngâmfa, lăuda, lua, mândri, semeți, spilcui, supăra, sustrage.