16 definiții pentru îngreuia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGREUIA, îngreuiez, vb. I. (Rar) 1. Tranz. și refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuna. ♦ Fig. A produce sau a avea o senzație de greutate, de apăsare. I se îngreiuază pleoapele. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină mai anevoios; a îngreuna, a pricinui cuiva greutăți. [Pr.: -gre-u-.Prez. ind. și: îngreui] – În + greoi.

îngreuia [At: CORESI, EV. 335/8 / P: ~gre-u-ia / Pzi: ~iez, (pop) îngreui / E: în- + greoi] 1-2 vtr A (se) face mai greu Si: a (se) îngreuna (1-2), (nob) a (se) îngreutăți (1-2). 3 vr A mânca exagerat de mult Si: a se îngreuna (3), (nob) a se îngreutăți (3). 4 vt (Nob) A lega greutăți de ceva Si: a îngreuna (4), (nob) a îngreutăți (4). 5 vt (Șfg) A apăsa. 6 vt A împovăra cu greutăți Si: a îngreuna (6), (nob) a îngreutăți (6). 7 vt (Fig) A pune prea multe biruri Si: a îngreuna (7), (nob) a îngreutăți (7). 8 vt A da foarte mult de lucru Si: a îngreuna (8), (nob) a îngreutăți (8). 9-10 vtr (Fig) (A face să devină sau) a deveni anevoios Si: a (se) îngreuna (9-10), (nob) a (se) îngreutăti (9-10). 11 vr (Fig; d. o casă, o gospodărie etc.) A deveni greu de administrat Si: a se îngreuna (11), (nob) a se îngreutăți (11). 12 vt A moleși. 13 vt (Fig) A copleși. 14-15 vtr (înv; fig) (A produce sau) a avea o senzație de apăsare, de greutate Si: a (se) îngreuna (14-15). 16 vt (Fig) A produce cuiva dificultăți Si: a îngreuna (16). 17 vt (Pop; d. o femeie) A lăsa însărcinată Si: a îngreuna (17). 18 vr A fi cuprins de lene Si: a se îngreuna (18). 19 vr (Înv) A se supăra.

ÎNGREUIA, îngreuiez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuna. ♦ Fig. A produce sau a avea o senzație de greutate, de apăsare. I se îngreuiază pleoapele. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină mai anevoios; a îngreuna, a pricinui cuiva greutăți. [Pr.: -gre-u-.Prez. ind. și: îngreui] – În + greoi.

ÎNGREUIA, îngreuiez și (rar) îngreui, vb. I. Tranz. 1. (În opoziție cu ușura) A face ca cineva sau ceva să fie mai greu. Nu-ngreuia, stăpîne, a țării grea povară. ALECSANDRI, T. II 167. Dacă natura m-a făcut ușor, pentru ce să mă îngreuie cît un grosoman ce trage poate opt sute de litre? NEGRUZZI, S. I 40. Noi, cu povoara ce aveam, Lesne pe cale mergeam, Dar dumneavoastră ne-ați înșelat, Povoara ne-ați îngreuiat. SEVASTOS, N. 205. 2. (În opoziție cu înlesni) A face ca un lucru să fie mai anevoios; a pricinui cuiva greutăți. Eroica luptă a muncitorilor ceferiști a îngreuiat burgheziei și moșierimii romîne fascizarea țării. IST. R.P.R. 619. ◊ Refl. Opintea boii mereu, Opintea și sufla greu, Și cotiga scîrțîia Și calea se-ngreuia. ALECSANDRI, P. P. 98. (Fig.) Acum... ți s-a îngreuiat și gospodăria. CREANGĂ, P. 161. 3. Fig. (În opoziție cu înviora) A face să fie greoi, a moleși. Nu te da îngreuiat de somn. SBIERA, P. 141. ♦ Refl. (Învechit) A se arăta greoi, leneș la treabă; a se lăsa greu. Te rog, domnule, numai nu te îngreuia. Slujba ce-ți cer este de un interes național. KOGĂLNICEANU, S. 197. 4. Fig. A produce o senzație de apăsare, de greutate. Simți ceva că-l cam îngreuiază pre lîngă tîmple. ISPIRESCU, U. 110. ◊ Refl. Amorțeala mă cuprinsese și pleoapele mi se îngreuiau. SADOVEANU, O. I 353. ♦ Refl. A se îngrămădi împovărînd (pe cineva sau ceva). Cugeta... la cheltuielile nouăaltele și iar altelecare aveau să se îngreuie asupra lui ca un munte. SADOVEANU, Z. C. 327. – Pronunțat: -gre-u-.

A ÎNGREUIA ~iez tranz. 1) A face să se îngreuieze; a face să fie greu. 2) fig. A apăsa provocând o stare (fizică sau psihică) grea. [Sil. în-gre-u-ia] /în + greoi

A SE ÎNGREUIA mă ~iez intranz. 1) (despre ființe sau obiecte) A deveni (mai) greu. 2) (despre acțiuni, căi de comunicație) A deveni (mai anevoios). 3) (despre persoane) A deveni (mai) greoi, mai încet la lucru. 4) fig. A produce o senzație de apăsare, de greutate. 5) fig. A deveni (mai) împovărător. /în + greoi

îngreunà (îngreuià) v. 1. a încărca cu greu: casa s’a mai îngreunat cu un mâncău CR. 2. fig. a face greoiu: a-și îngreuna stilul. [Lat. *GREVINARE (din GREVIS = GRAVIS].

îngréuĭ și -uĭéz, a -ĭá v. tr. (d. greŭ saŭ d. lat. *in-grevo [îld. in-gravo], -áre. V. îngrelez). Fac greŭ, pun greutățĭ: nu îngreuĭa caru, că boiĭ n’aŭ să poată trage. Fig. Fac greŭ, dificil: nu îngreuĭa lucrările! V. refl. Devin greŭ, greoĭ saŭ dificil: caru s’a îngreuĭat, te-aĭ îngreuĭat de multă grăsime, lucrările s’aŭ îngreuĭat.

îngreunéz v. tr. (lat. *in-grévino, -áre, d. *grĕvis îld. grăvis, greŭ). Fac grea, gravidă. – Uniĭ zic și îngreunez îld. îngreuĭez, ceĭa ce e rar și urît.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngreuia (a ~) (rar) (desp. -gre-u-) vb., ind. prez. 1 sg. îngreuiez, 3 îngreuia, 1 pl. îngreuiem; conj. prez. 1 sg. să îngreuiez, 3 să îngreuieze; ger. îngreuind

îngreuia (a ~) (rar) (-gre-u-) vb., ind. prez. 1 sg. îngreuiez, 3 îngreuiază, 1 pl. îngreuiem; conj. prez. 3 să îngreuieze; ger. îngreuind

îngreuia vb. (sil. -gre-u-ia), ind. prez. 1 sg. îngreuiez, 3 sg. și pl. îngreuiază, 1 pl. îngreuiem; conj. prez. 3 sg. și pl. îngreuieze; ger. îngreuind

îngreuiez, -uiază 3, -uiam 1 imp., -uind ger., -uiere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGREUIA vb. 1. v. împovăra. 2. v. agrava.

ÎNGREUIA vb. a (se) agrava, a (se) înrăutăți. (Situația infractorului s-a ~.)

A (se) îngreuia ≠ a (se) ușura

Intrare: îngreuia
îngreuia1 (1 -iez) verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabație: în-gre-u-ia info
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngreuia
  • ‑ngreuia
  • îngreuiere
  • ‑ngreuiere
  • îngreuiat
  • ‑ngreuiat
  • îngreuiatu‑
  • ‑ngreuiatu‑
  • îngreuind
  • ‑ngreuind
  • îngreuindu‑
  • ‑ngreuindu‑
singular plural
  • îngreuia
  • ‑ngreuia
  • îngreuiați
  • ‑ngreuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngreuiez
  • ‑ngreuiez
(să)
  • îngreuiez
  • ‑ngreuiez
  • îngreuiam
  • ‑ngreuiam
  • îngreuiai
  • ‑ngreuiai
  • îngreuiasem
  • ‑ngreuiasem
a II-a (tu)
  • îngreuiezi
  • ‑ngreuiezi
(să)
  • îngreuiezi
  • ‑ngreuiezi
  • îngreuiai
  • ‑ngreuiai
  • îngreuiași
  • ‑ngreuiași
  • îngreuiaseși
  • ‑ngreuiaseși
a III-a (el, ea)
  • îngreuia
  • ‑ngreuia
(să)
  • îngreuieze
  • ‑ngreuieze
  • îngreuia
  • ‑ngreuia
  • îngreuie
  • ‑ngreuie
  • îngreuiase
  • ‑ngreuiase
plural I (noi)
  • îngreuiem
  • ‑ngreuiem
(să)
  • îngreuiem
  • ‑ngreuiem
  • îngreuiam
  • ‑ngreuiam
  • îngreuiarăm
  • ‑ngreuiarăm
  • îngreuiaserăm
  • ‑ngreuiaserăm
  • îngreuiasem
  • ‑ngreuiasem
a II-a (voi)
  • îngreuiați
  • ‑ngreuiați
(să)
  • îngreuiați
  • ‑ngreuiați
  • îngreuiați
  • ‑ngreuiați
  • îngreuiarăți
  • ‑ngreuiarăți
  • îngreuiaserăți
  • ‑ngreuiaserăți
  • îngreuiaseți
  • ‑ngreuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngreuia
  • ‑ngreuia
(să)
  • îngreuieze
  • ‑ngreuieze
  • îngreuiau
  • ‑ngreuiau
  • îngreuia
  • ‑ngreuia
  • îngreuiaseră
  • ‑ngreuiaseră
îngreuia2 (1 -i) verb grupa I conjugarea I
verb (VT105)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngreuia
  • ‑ngreuia
  • îngreuiere
  • ‑ngreuiere
  • îngreuiat
  • ‑ngreuiat
  • îngreuiatu‑
  • ‑ngreuiatu‑
  • îngreuind
  • ‑ngreuind
  • îngreuindu‑
  • ‑ngreuindu‑
singular plural
  • îngreuie
  • ‑ngreuie
  • îngreuiați
  • ‑ngreuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngreui
  • ‑ngreui
(să)
  • îngreui
  • ‑ngreui
  • îngreuiam
  • ‑ngreuiam
  • îngreuiai
  • ‑ngreuiai
  • îngreuiasem
  • ‑ngreuiasem
a II-a (tu)
  • îngreui
  • ‑ngreui
(să)
  • îngreui
  • ‑ngreui
  • îngreuiai
  • ‑ngreuiai
  • îngreuiași
  • ‑ngreuiași
  • îngreuiaseși
  • ‑ngreuiaseși
a III-a (el, ea)
  • îngreuie
  • ‑ngreuie
(să)
  • îngreuie
  • ‑ngreuie
  • îngreuia
  • ‑ngreuia
  • îngreuie
  • ‑ngreuie
  • îngreuiase
  • ‑ngreuiase
plural I (noi)
  • îngreuiem
  • ‑ngreuiem
(să)
  • îngreuiem
  • ‑ngreuiem
  • îngreuiam
  • ‑ngreuiam
  • îngreuiarăm
  • ‑ngreuiarăm
  • îngreuiaserăm
  • ‑ngreuiaserăm
  • îngreuiasem
  • ‑ngreuiasem
a II-a (voi)
  • îngreuiați
  • ‑ngreuiați
(să)
  • îngreuiați
  • ‑ngreuiați
  • îngreuiați
  • ‑ngreuiați
  • îngreuiarăți
  • ‑ngreuiarăți
  • îngreuiaserăți
  • ‑ngreuiaserăți
  • îngreuiaseți
  • ‑ngreuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngreuie
  • ‑ngreuie
(să)
  • îngreuie
  • ‑ngreuie
  • îngreuiau
  • ‑ngreuiau
  • îngreuia
  • ‑ngreuia
  • îngreuiaseră
  • ‑ngreuiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngreuia, îngreuiezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) face mai greu; a (se) îngreuna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îngreuna antonime: ușura
    • format_quote Nu-ngreuia, stăpîne, a țării grea povară. ALECSANDRI, T. II 167. DLRLC
    • format_quote Dacă natura m-a făcut ușor, pentru ce să mă îngreuie cît un grosoman ce trage poate opt sute de litre? NEGRUZZI, S. I 40. DLRLC
    • format_quote Noi, cu povoara ce aveam, Lesne pe cale mergeam, Dar dumneavoastră ne-ați înșelat, Povoara ne-ați îngreuiat. SEVASTOS, N. 205. DLRLC
    • 1.1. figurat A produce sau a avea o senzație de greutate, de apăsare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Simți ceva că-l cam îngreuiază pre lîngă tîmple. ISPIRESCU, U. 110. DLRLC
      • format_quote Amorțeala mă cuprinsese și pleoapele mi se îngreuiau. SADOVEANU, O. I 353. DLRLC
      • 1.1.1. reflexiv A se îngrămădi împovărând (pe cineva sau ceva). DLRLC
        • format_quote Cugeta... la cheltuielile nouă – altele și iar altele – care aveau să se îngreuie asupra lui ca un munte. SADOVEANU, Z. C. 327. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv figurat A face să fie greoi. DLRLC
      sinonime: moleși
      • format_quote Nu te da îngreuiat de somn. SBIERA, P. 141. DLRLC
      • 1.2.1. reflexiv învechit A se arăta greoi, leneș la treabă; a se lăsa greu. DLRLC
        • format_quote Te rog, domnule, numai nu te îngreuia. Slujba ce-ți cer este de un interes național. KOGĂLNICEANU, S. 197. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face ca ceva să devină mai anevoios; a pricinui cuiva greutăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Eroica luptă a muncitorilor ceferiști a îngreuiat burgheziei și moșierimii romîne fascizarea țării. IST. R.P.R. 619. DLRLC
    • format_quote reflexiv Opintea boii mereu, Opintea și sufla greu, Și cotiga scîrțîia Și calea se-ngreuia. ALECSANDRI, P. P. 98. DLRLC
    • format_quote reflexiv figurat Acum... ți s-a îngreuiat și gospodăria. CREANGĂ, P. 161. DLRLC
etimologie:
  • În + greoi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.