8 definiții pentru înfăptuitoare

Explicative DEX

ÎNFĂPTUITOR, -OARE, înfăptuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care înfăptuiește ceva; realizator. [Pr.: -tu-i-] – Înfăptui + suf. -tor.

ÎNFĂPTUITOR, -OARE, înfăptuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care înfăptuiește ceva; realizator. [Pr.: -tu-i-] – Înfăptui + suf. -tor.

înfăptuitor, ~oare smf, a [At: DA / P: ~tu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: înfăptui + -(i)tor] (Rar) 1-2 (Persoană) care înfăptuiește (1) ceva Si: realizator, îndeplinitor.

ÎNFĂPTUITOR, -OARE, înfăptuitori, -oare, s. m. și f. Cel care înfăptuiește ceva; realizator. ♦ (Rar) Făptuitor. Mai este arestat la locuința lui și colonelul Dăscălescu, pînă cînd se va lămuri ce legături a avut cu înfăptuitorii. CAMIL PETRESCU, O. II 229.

Ortografice DOOM

înfăptuitoare (desp. -tu-i-) (rar) s. f., g.-d. art. înfăptuitoarei; pl. înfăptuitoare

înfăptuitoare (-tu-i-) (rar) s. f., g.-d. art. înfăptuitoarei; pl. înfăptuitoare

înfăptuitoare s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. înfăptuitoarei; pl. înfăptuitoare

Sinonime

ÎNFĂPTUITOR s. v. creator.

ÎNFĂPTUITOR s. creator, făuritor, născocitor, plăsmuitor, realizator, (înv.) săvîrșitor, scornitor, (fig.) făurar. (~ al unui nou produs pentru...)

Intrare: înfăptuitoare
  • silabație: -tu-i- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfăptuitoare
  • ‑nfăptuitoare
  • înfăptuitoarea
  • ‑nfăptuitoarea
plural
  • înfăptuitoare
  • ‑nfăptuitoare
  • înfăptuitoarele
  • ‑nfăptuitoarele
genitiv-dativ singular
  • înfăptuitoare
  • ‑nfăptuitoare
  • înfăptuitoarei
  • ‑nfăptuitoarei
plural
  • înfăptuitoare
  • ‑nfăptuitoare
  • înfăptuitoarelor
  • ‑nfăptuitoarelor
vocativ singular
  • înfăptuitoare
  • ‑nfăptuitoare
  • înfăptuitoareo
  • ‑nfăptuitoareo
plural
  • înfăptuitoarelor
  • ‑nfăptuitoarelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfăptuitor, înfăptuitorisubstantiv masculin
înfăptuitoare, înfăptuitoaresubstantiv feminin

  • 1. rar Persoană care înfăptuiește ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Făptuitor. DLRLC
      sinonime: făptuitor
      • format_quote Mai este arestat la locuința lui și colonelul Dăscălescu, pînă cînd se va lămuri ce legături a avut cu înfăptuitorii. CAMIL PETRESCU, O. II 229. DLRLC
etimologie:
  • Înfăptui + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.