zăstimp sn [At: (a. 1699) FN. 69 / V: (înv) zăstip, ~tămp, ~tâmp, ~tâmpăr, (reg) ~tânc, zastâmp / Pl: ~uri / E: ză- + timp cf estimp, răstimp, rs застимп] 1 (Îrg) Răstimp (1). 2 (Îvr; îlav) Cu ~tâmpăr Din timp în timp.

zăstimp s.n. (înv., reg.) Răstimp. Urletul de tunuri nu avea zăstimpuri (VOIC.). • pl. -uri. /ză- + timp.

ZĂSTIMP, ZĂSTÎMP (pl. -puri) sn. = RĂSTIMP: un zăstîmp de răsuflet și valurile reîncep (VLAH.) [vsl. *zastapŭ < rus. zastupŭ, etc.].

ZĂSTIMP, zăstimpuri, s. n. (Rar) Răstimp. – Comp. rus zastup.

zăstimp n. răstimp: în scurte zăstimpuri când soarele declină AL. [Slav. *ZASTÕPŬ (cf. răstimp)].

zăstímp și -împ, V. răstimp.

zastâmp sn vz zăstimp

zăstămp sn vz zăstimp

zăstâmp sn vz zăstimp

zăstâmpăr sn vz zăstimp

zăstânc sn vz zăstimp corectat(ă)

zăstip sn vz zăstimp

ZĂSTÎNC (pl. -curi) sn. Olten. (CIAUȘ.) (CONV.) = ZĂSTIMP.

ZĂSTÎMP, zăstîmpuri, s. n. (Rar) Răstimp. Un zăstîmp de răsuflet, și valurile reîncep. VLAHUȚĂ, la CADE. În acest zăstîmp leșii intrară în țară. Ei puseră domn pe Simeon Movilă. ISPIRESCU, M. V. 54.

răstímp și -împ n., pl. urĭ (vsl. rastompŭ [infl. și de timp orĭ și fără asta, ca răspintie, -întie], d. rastompati, sîrb. razstupiti, a separa. V. ostîmpesc). Interval de timp. În răstimpurĭ (se auzea), la intervale (se auzea). – Vechĭ zăstimp și -împ (rus. zástup). În Vc. zăstînc (ArhO. 1928, 158).

răstimp s. n., pl. răstimpuri

ZĂSTIMP, zăstimpuri, s. n. Interval, perioadă, timp. (din sl. *zastąpŭ; cf. rus. zastup adaptat fonetic la timp, ca și răstimp)

ZĂSTÎMP, zăstîmpuri, s. n. (Var.) Zăstimp.

ZĂSTIMP s. v. epocă, interval, perioadă, răgaz, răstimp, spațiu, timp, vreme.

zăstimp s. v. EPOCĂ. INTERVAL. PERIOADĂ. RĂGAZ. RĂSTIMP. SPAȚIU. TIMP. VREME.