opțiuni
  • info

11 definiții pentru zăminti

din care

Explicative DEX

zăminti [At: CORESI, ap. DHLR II, 537 / V: ~menti, zim~ / Pzi: ~tesc / E: vsl *заминти cf vsl заминти] 1-2 vtr (Îvr; îf ziminti) A (se) neliniști. 3-4 vtr (Pex) A (se) agita (1-2). 5 vt (Înv) A învălmăși.

zăminti vb. IV. tr. (înv.) A învălmăși. • prez.ind. -esc. /<sl. veche замѧтѫ, замѧстн.

‡ZĂMINTI (-tesc) vb. tr. și refl. A (se) amesteca (CANT.) [comp. pol. zamęcić].

zămenti v vz zăminti

ziminti2 v vz zăminti

‡ZĂMENTI = ZĂMINTI.

zămintésc v. tr. (pol. zamacić și -cać, a turbura, compus ca și vsl. ῾sŭ-montiti, rom. a sminti). Cant. Amestec, învălmășesc. – Și zămentesc.

Etimologice

ZĂMINTI, zămintesc, vb. IV. Tranz. (Înv., Mold.) A amesteca, a încurca. (din sl. zamęntiti, cf. sŭmęntiti > sminti; cf. pol. zamęcić, slovac. zametiti)

zăminti (-tesc, -it), vb. – A amesteca, a încurca. Sl. *zamętiti, cf. sŭmętiti › sminti, și pol. zamęcić, slov. zametiti. – Der. zăminteală (var. zămintitură), s. f. (amestec, talmeș-balmeș), înv.

Sinonime

ZĂMINTI vb. v. amesteca, încâlci, încurca.

zăminti vb. v. AMESTECA. ÎNCÎLCI. ÎNCURCA.

Intrare: zăminti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăminti
  • zămintire
  • zămintit
  • zămintitu‑
  • zămintind
  • zămintindu‑
 singular plural
  • zămintește
  • zămintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zămintesc
 (să)
  • zămintesc
  • zăminteam
  • zămintii
  • zămintisem
a II-a (tu)
  • zămintești
 (să)
  • zămintești
  • zăminteai
  • zămintiși
  • zămintiseși
a III-a (el, ea)
  • zămintește
 (să)
  • zămintească
  • zămintea
  • zăminti
  • zămintise
plural I (noi)
  • zămintim
 (să)
  • zămintim
  • zăminteam
  • zămintirăm
  • zămintiserăm
  • zămintisem
a II-a (voi)
  • zămintiți
 (să)
  • zămintiți
  • zăminteați
  • zămintirăți
  • zămintiserăți
  • zămintiseți
a III-a (ei, ele)
  • zămintesc
 (să)
  • zămintească
  • zăminteau
  • zămintiră
  • zămintiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zămenti
  • zămentire
  • zămentit
  • zămentitu‑
  • zămentind
  • zămentindu‑
 singular plural
  • zămentește
  • zămentiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zămentesc
 (să)
  • zămentesc
  • zămenteam
  • zămentii
  • zămentisem
a II-a (tu)
  • zămentești
 (să)
  • zămentești
  • zămenteai
  • zămentiși
  • zămentiseși
a III-a (el, ea)
  • zămentește
 (să)
  • zămentească
  • zămentea
  • zămenti
  • zămentise
plural I (noi)
  • zămentim
 (să)
  • zămentim
  • zămenteam
  • zămentirăm
  • zămentiserăm
  • zămentisem
a II-a (voi)
  • zămentiți
 (să)
  • zămentiți
  • zămenteați
  • zămentirăți
  • zămentiserăți
  • zămentiseți
a III-a (ei, ele)
  • zămentesc
 (să)
  • zămentească
  • zămenteau
  • zămentiră
  • zămentiseră
ziminti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zăminti, zămintescverb

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.