zălezit², ~ă a [At: DL / V: ~etit, ~laz~, ~lăzât, ~lăz~, ~lezât, zel~ / Pl: ~iți, ~e / E: zălezi] (Reg) 1 Obosit. 2 Slab. 3 Amărât (5). 4 (Pex) Bolnăvicios (1). 5 Somnoros (1). 6 Buimăcire.

zălezit, -ă adj. (reg.) Care este slăbit, fară vlagă; care este obosit. • pl. -ți, -te. /v. zălezi.

ZĂLEZIT, -Ă, zăleziți, -te, adj. (Regional) Slab, fără vlagă.

ZĂLEZIT, -Ă, zăleziți, -te, adj. (Reg.) Slab, fără vlagă; amărît. – V. zălezi.

zălazit, ~ă a vz zălezit²

zălăzât, ~ă a vz zălezit²

zălăzit, ~ă a vz zălezit²

zăletit², ~ă a vz zălezit²

zălezât, ~ă a vz zălezit²

zelezit, ~ă a vz zălezit²

ZĂLEZIT adj. v. scheletic, sfrijit, slab.

zălezit adj. v. SFRIJIT. SLAB.

zălezít, -ă, zăleziți, -te, (zălăzât), adj. (reg.) 1. Obosit. 2. Amărât. 3. Bolnăvicios. 4. Schimonosit; așchimonie: „Cat un vâj zălezit / De mamă, de tată, / De câne, de mâț...” (Antologie, 1980: 250). – Din zălezi.

zălezit, -ă, zăleziți, -te, (zălăzât), adj. – (reg.) 1. Obosit. 2. Amărât. 3. Bolnăvicios. 4. Schimonosit; așchimonie (Memoria, 2004): „Cat un vâj zălezit / De mamă, de tată, / De câne, de mâț...” (Antologie, 1980: 250; Borșa). – Din zălezi (DLRM, DEX, MDA).