zgrăbunță sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 237 / V: ~bunț (Pl: zgrăbunți sm, zgrăbunțe sn) smn, (reg) ~bonț s, ~boanță (Pl: zgrăbonți), zgrebunț (Pl: zgrebunți sm, zgrebunțuri sn) smn, zgreb~ (Pl: zgrebunți), zgreboan~ (Pl: zgrebonți), zgrobunț sn, zgă~, zgărb~, zdrăbonț sn, zdrăb~, zdrobin~, brobin~, brubin~, gr~, / S și: (înv) sc~ / Pl: ~țe, (reg) ~ți, ~țuri / E: ns cf grăunță] 1 (Îvp) Bucată mică de unt, de brânză, de gheață etc. (care plutește într-un lichid) Si: zgrunț (1). 2 (Reg) Asperitate mică pe o suprafață netedă. 3 Erupție pe piele, de obicei, sub formă de bube mici Si: bubiță (1), bubuliță (1), (reg) zgrăunță. 4 (Prc) Pustulă (1). 5 (Reg; spc) Coș⁴ (3) (pe față).

zgrăbunță s.f. (înv., pop.) 1 Grăuncior de unt, de brînză, de gheață etc. (care plutește într-un lichid). 2 Bubuliță, coș. • pl. -e. /cf. grăunță.

ZGRĂBUNȚĂ, zgrăbunțe, s. f. (Popular) 1. Bubuliță, coș. Un fel de zgrăbunțe cu rădăcină... ce se fac în porii pielei. La TDRG. 2. Grăuncior de unt, de brînză, de gheață etc. (care plutește într-un lichid). – Variantă: zgrăbunț, zgrăbunțe, s. n.

ZGRĂBUNȚĂ, zgrăbunțe, s. f. (Pop.) 1. Bubuliță, coș. 2. Grăuncioară de unt, de brînză, de gheață etc. (care plutește într-un lichid).

zgrăbúnță f., pl. e (cp. cu brobință, zdroboneț și zgrunț). Găuncĭor, granul. Pl. Zgrunțurĭ, asperitățĭ pe pele (spuzeală) saŭ pe altă suprafață.

grăbunță sf vz zgrăbunță

zdrăbonț sn vz zgrăbunță

zdrăbunță sf vz zgrăbunță

zdrobință sf vz zgrăbunță

zgăbunță sf vz zgrăbunță

zgărbunță sf vz zgrăbunță

zgrăboanță sf vz zgrăbunță^[1] corectat(ă)

zgrăbonț s vz zgrăbunță

zgrăbunț smn vz zgrăbunță

zgreboanță sf vz zgrăbunță

zgrebunț sn vz zgrăbunță

zgrebunță sf vz zgrăbunță

zgrobunț sn vz zgrăbunță

ZGRĂBUNȚ s. n. v. zgrăbunță.

sgrăbunță f. 1. grăuncioară de unt, brânză, etc., plutind într’un lichid; 2. inflamațiunea pielii, spuzeală. [Origină necunoscută].

zgrăbunță (pop.) s. f., g.-d. art. zgrăbunței; pl. zgrăbunțe

zgrăbunță (pop.) s. f., g.-d. art. zgrăbunței; pl. zgrăbunțe

zgrăbunță s. f., g.-d. art. zgrăbunței; pl. zgrăbunțe

zgrăbunță

ZGRĂBUNȚĂ s. v. bubiță, bubuliță, coș.

zgrăbunță s. v. BUBIȚĂ. BUBULIȚĂ. COȘ.

ZGRĂBUNȚĂ, zgrăbunțe, s. f. ~ (creație expresivă, prob. bazată pe grăunț + s- espresiv; sau din brobință și zgrunț)

sgrăbunță (-țe), s. f. – 1. Grăuncior, granulă. – 2. Bubuliță, coș. – Var. sgrăbunț, zgrăbunț(ă). Creație expresivă, probabil bazată pe grăunț, cu s- expresiv. Legătura cu lat. carbuncŭlus (Pușcariu, Jb., XI, 129; Pușcariu 1939; REW 1677; Tiktin) este improbabilă. Scriban apropie cuvîntul de brobință și sgrunț, aproape sigur. Uz general, dar rar în E (ALR, I, 129). – Der. sgrăbunțică, s. f. (plantă, Lampsana communis); sgrăbunțos (var. sgrobunțos), adj. (granulos, grăunțos).

ZGRĂBUNȚ, zgrăbunțe, s. n. (Var.) Zgrăbunță. (cf. zgrăbunț)