8 definiții pentru zgurit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZGURIT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar) 1. Acoperit cu zgură, plin de zgură. 2. Făcut scrum, transformat în zgură, ars; negru. – Din zgură.
ZGURIT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar) 1. Acoperit cu zgură, plin de zgură. 2. Făcut scrum, transformat în zgură, ars; negru. – Din zgură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zgurit, ~ă a [At: C. PETRESCU, R. DR. 354 / Pl: ~iți, ~e / E: zguri] 1-2 (Rar) Zguros (1-2). 3 Făcut scrum Si: ars (1). 4 (Reg; fig; d. ființe) Zbârcit (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zgurit, -ă adj. 1 Care este acoperit cu zgură, plin de zgură. 2 Care a devenit zgură; ars. • pl. -ți, -te. /de la zgură.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZGURIT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar) 1. Acoperit cu. zgură, plin de zgură. Departe, gara cu șinele lucii în pămîntul zgurit. C. PETRESCU, R. DR. 354. 2. Făcut scrum, ars, negru, plin de cenușă. (Atestat în forma zguruit) Că-mi aduce demîncare Mălai negru zguruit Și uscat și mucezit. ALECSANDRI, P. P. 259. – Variantă: zguruit, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZGURIT, -Ă, zguriți, -te, adj. (Rar) 1. Acoperit cu zgură, plin de zgură. 2. Făcut scrum, ars; negru. – Din zgură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zgurit (rar) adj. m., pl. zguriți; f. zgurită, pl. zgurite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zgurit (rar) adj. m., pl. zguriți; f. zgurită, pl. zgurite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zgurit adj. m., pl. zguriți; f. sg. zgurită, pl. zgurite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
zgurit, zgurităadjectiv
- 1. Acoperit cu zgură, plin de zgură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Departe, gara cu șinele lucii în pămîntul zgurit. C. PETRESCU, R. DR. 354. DLRLC
-
-
- Că-mi aduce demîncare Mălai negru zguruit Și uscat și mucezit. ALECSANDRI, P. P. 259. DLRLC
-
etimologie:
- zgură DEX '09 DEX '98 DLRM