zaceală sf [At: (a. 1650-1657) GCR I, 192/12 / V: zăc~ / Pl: ~le / E: slv зачало rs зачало] (Înv) 1 Capitol (1). 2 (Prc) Subdiviziune a capitolelor evanghelice (care se citește în biserică) Si: pericopă.

zaceală s.f. (înv) Capitol; restr. fiecare dintre părțile în care sînt divizate capitolele din Evanghelie, care se citesc în biserică. • pl. -e. I<slav. зачѧло.

ZACEALĂ (pl. -ele) sf. ⛪ Fie-care din părțile în care sunt divizate capitolele din Evanghelie și care trebuie citită în biserică [vsl. začalo].

zaceálă f., pl. ele (vsl. začalo). Vechĭ. Secțiune, capitul (în N. T.).

zăceală sf vz zaceală

zaceală (înv.) s. f., g.-d. art. zacealei; pl. zaceale

zaceală (înv.) s. f., g.-d. art. zacealei; pl. zaceale

zaceală s. f., g.-d. art. zacelei; pl. zacele

ZACEALĂ, zacele, s. f. Evanghelie, evangheliar; verset din evanghelie care se citește la o slujbă. [g.-d. art. zacelei] (din sl. začalo) [morf. DOOM]

zaceală, zăcele, s.f. (înv.) capitol, secțiune.